UNDE SUNT TERENURILE DE ALTĂDATĂ: Unele dispar, altele intră la apă, spune Ioan Turc.

UNDE SUNT TERENURILE DE ALTĂDATĂ: Unele dispar, altele intră la apă, spune Ioan Turc.


Ioan Turc, a dat astăzi mai multe replici liderului municipal al PSD și viceprimar al Bistriței, Cristian Niculae pe tema unor terenuri din zona Dealul Cocoșului. Ultimul l-a acuzat în cadrul unei emisiuni televizate că nu cunoaște realitatea în ceea ce privește terenurile din zona Cocoș-Poligon-Aerodrom, acolo fiind vorba doar de 60 de hectare, nu de 282,20 hectare, existente în Planului Urbanistic Zonal aprobat într-o Hotărâre de Consiliu Local din anul 2010.

Una spun eu, alta spune Niculae

O spune ironic Ioan Turc, el precizând că el vorbește de ceva, viceprimarul Niculae de altceva: ”Cristian  Niculae a spus că eu nu cunosc realitatea din zona Cocoş – Poligon, că sunt de fapt doar 60 de hectare. Chiar şi aşa, dacă ar fi, 60 de hectare înseamnă de trei ori mai mult dacă e să ne raportăm doar la acest indicator de suprafaţă faţă de ce propuneţi dumneavoastră. Eu vorbesc despre ceva, domnul Niculae bate păşunea despre cu totul şi cu totul altceva. Niculae propune construirea de case, de blocuri, în zona industrială de către o anumită categorie de oameni, eu vorbesc despre extinderea pe termen scurt, mediu şi lung a oraşului, cu adresabilitate către toate categoriile de vârstă”, spune Ioan Turc, referindu-se la proiectul vicelui Cristian Niculae de a dezvolta un cartier de locuințe în zona străzii Livezi din Bistrița, în apropierea zonei industriale, acolo unde sunt disponibile 20 de hectare de teren.

 

În contextul celor 60 de hectare din zona Cocoș-Poligon, Ioan Turc a venit și prezentat o Hotărâre de Consiliu Local din anul 2010, HCL care aproba PUZ-ul, adică Planul Urbanistic Zonal pentru  pentru Complexul Sportiv Polivalent din Unirea pentru o suprafaţă de 282,20 hectare și, pe care spune Turc, s-ar putea construi 400 de terenuri de fotbal: ”Domnul Niculae, a intrat la apă terenul din zona Cocoş – Poligon? Numai este pe hartă, a plecat undeva? E acolo, vă asigur”, a punctat Turc.

Mai mult, Turc s-a întrebat retoric dacă, nu cumva, și acest teren a intrat în stare de invizibilitate, așa cum s-a întâmplat și cu cel oferit, cândva, cu foarte multă dărnicie celor de la Roseyarns: ”E un teren de peste 2 hectare în valoare de 2.000.000 de euro și, despre care, nimeni nu mai suflă o vorbă!”.

Despre ce este vorba: De 2 hectare de teren aflate în proprietatea Roseyarns pe Drumul Cetății, vândute cândva cu 15 mii de euro. Din 2015, Roseyarns se află în insolvență, cu peste 20 de creditori care urmăresc să-și recupereze creanțele.

Istoria terenului respectiv are strânsă legătură cu defuncta Gloria Bistrița, club de fotbal care a primit sub titlu gratuit un teren pe centura Bistriței, teren care a fost achiziționat de italienii de la SC ROSEYARNS SRL. Precizăm că este vorba de una dintre cele mai discrete companii mari din Bistrița, care acum 10 ani rula aproape 10 milioane de euro în industria textilă.

În anul 2002, investitorul italian, SC ROSEYARNS SRL, a solicitat primăriei și consiliului local închirierea unei suprafețe de 7.447 mp aflată în proximitatea obiectivului de investitii “Fabrica de textile” pentru organizarea lucrărilor de șantier.

”Ulterior, s-a constatat că suprafață reala a terenului este de 19.403 mp, adică de aproape 2 ha. După un an, în 2003, investitorul se adresează Consiliului Local cu cererea de a cumpara terenul de cca 2 ha, cu angajamentul ca va construi pe acest teren “clădiri cu caracter economic și social, societatea având deja în proiect realizarea pentru salariații săi cantina, club, cabinet de medicina muncii, sala si teren pentru activități sportive”, a explicat Turc în ianuarie 2019.

El arată că, plecând de la această solicitare, Consiliul Local hotărăște vânzarea suprafeței de 19.403 mp, proprietate privată a municipiului Bistrița, situat în municipiul Bistrița, Str. Drumul Cetații, sub condiția rezolutorie de a utiliza terenul doar pentru realizarea obiectivelor cu caracter economic și social la care investitorul s-a angajat.

”Prețul de vânzare a fost stabilit la 0,75 euro mp, în realitate contractul fiind mai degrabă o donație decât o vânzare-cumparare. Realizarea obiectivelor de investiții ar fi trebuit să înceapă intr-un an de la data semnării contactului şi să fie finalizate în cel mult trei ani de la aceeași dată. În anul 2007, investitorul a solicitat prelungirea termenului pentru începerea lucrărilor pana la data de 30 aprilie 2008 și cel pentru finalizarea lucrărilor până la data de 30 aprilie 2010 invocând mai multe motive: existența unui drum de acces pentru riverani intre cele doua proprietați ale sale, întârzieri legate de realizarea unor lucrări de apa-canal, furtul materialelor de construcție depozitate pe terenul proprietate. Consiliul Local a fost de acord cu solicitarea de prelungire si a cerut îndeplinirea obligațiilor contractuale de către investitor. In conditiile în care, în anul 2010, pe teren nu apăruse nici o urma de construcție, primăria ar fi trebuit să pună în aplicare art. 3 din contractul de canzare-cumparare, care prevede cā: ”se instituie pactul comisoriu de gradul al IV-lea asupra vânzării, în sensul că, în cazul în care cumpărătorul nu respectă obligația instituită prin clauza rezolutorie, contractul de vănzare-cumparare se rezoluționează de plin drept, fără notificare si fără punere în întârziere”, explică Ioan Turc.

Se pare că, ani de zile conducerea primăriei nu a făcut nimic pentru recuperarea acestui teren, în condițiile în care desfășurarea activității investitorului nu are nici o legatura cu activul în cauză: ”Abia în anul 2016, este depusă la instanță o acțiune pentru rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare. Între timp, printr-un absurd absolut, primăria lansează proceduri de cumpărare de teren pentru piața en-gros, cu caracteristici care imita perfect locația si dimensiunile terenului care aparține de drept bistrițenilor”, punctează liberalul bistrițean.

Cine este și ce face Roseyarns?

Înființată în 2001 de câțiva investitori italieni, din 2015 – fix înainte de momentul insolvenței –  compania este deținută de SC Spin Factory SA, controlată de un anume Parenti Stefano. Din 2015, Roseyarns se află în insolvență, cu peste 20 de creditori care urmăresc să-și recupereze creanțele. Anul de vârf al companiei a fost 2006, când cifra de afaceri a depășit 15 milioane euro, iar cei mai mulți angajați – 337 – au fost în 2011.

Fabrica este azi de vânzare, prețul solicitat de executori fiind de 2,1 milioane euro. Doar hala de producție are 20.000 mp, iar terenul are o suprafață de 28.000 mp.

Categoria: Politica

Comentarii

  1. ecologistul
    ecologistul 9 octombrie, 2019, 12:23

    Pt cine LULA mea construiti cand Romania se depopuleaza ! Bai nebunilor; stiti ca peste 2.milioane de romani pana in 50 de ani sunt pe picior de plecare sa munceasca in strainatate si vor reveni cu mult sub jumatate ?

    Raspunde

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *