Un mare rege la Bistriţa

Un mare rege la Bistriţa

Îi spunem și lui Alexandru Marian Tonuc un bun venit în boardul propolitica.ro

În data de 5 martie 1326 se năştea Ludovic I numit cel Mare. Tatăl său a fost Carol Robert de Anjou francez pe linie paternă, nepot al regelui Franţei şi german pe linie maternă, nepot al împăratului Germaniei şi ducelui Austriei, Rudolf de Habsburg. Mama sa a fost Elisabeta, prințesă a Poloniei, sora ultimului rege din dinastia Piast, Cazimir cel Mare al Poloniei. A fost cel mai important membru al Casei Capetiene de Anjou, casa regală descendentă a regilor Capetieni ai Franţei şi ai regilor Angevini ai Angliei şi Ierusalimului.

Ludovic cel mare a fost unul dintre monarhii cei mai activi și de la sfârșitul Evului Mediu. A fost rege al Ungariei şi al Croaţiei intre (1342 – 1382) și al Poloniei (1370 – 1382). Şi-a extins controlului teritorial la Marea Adriatică prin stăpânirea Dalmației şi Bosniei în cadrul Coroanei Ungariei iar conducătorii Serbiei și Bulgariei au devenit vasali săi. A fost în competiție pentru Regatul Neapolelui pe care l-a capturat in cateva randuri, A petrecut o mare parte a domniei sale în războaie pe care le-a purtata din Lituania până în Balcani și din hotarele Moldovei pană în Republica Venețiană cu un succes militar imens şi este primul monarh european care a intrat în coliziune cu turcii otomani.

Ludovic cel Mare a fost primul rege care a cuprins sub sceptrul său întregul teritoriu locuit de romani. Astfel Nicolae Alexandru, Vladislav I şi Radu I, domni ai Ţării Româneşti au fost, pe rând vasali ai lui Ludovic cel Mare. Descălecatul Moldovei a fost un rezultat indirect al luptelor duse de regele Ludovic Cel Mare al Ungariei împotriva Hoardei de Aur, pentru a îndepărta pericolul reprezentat de tătari de granița Carpaților. Armata ungară a trecut munții între 1345 și 1347, i-a învins pe tătari, iar regele Ludovic a decis să înființeze în teritoriul eliberat o marcă de graniţa adică un teritoriu tampon, dar supus Coroanei Ungariei, în fruntea căruia l-a numit pe Dragoș.

În cursul unei domnii de peste patru decenii, regele Ludovic a ajuns în Transilvania în șapte rânduri. În cursul anului 1349 când are loc cea de-a doua vizită a sa in Transilvania este atestata prezenta sa în 15 septembrie la Bistrița. O nouă vizită are loc în cursul anului 1366 când regele vizitează din nou oraşul liber regesc Bistriţa prilej cu care cere judelui Bistriţei judecarea unui litigiu de posesie asupra unei păduri intre românii din Petriş şi saşii di Satul Nou. Documentul prin care magistrul Bistriţei întăreşte dreptul de proprietate al romanilor este întocmit şi semnat sub ochii regelui Ludovic.

Una dintre principalele surse de putere a fost bogăția derivat din minele de aur din estul și nordul Ungariei între care fără îndoială Rodna juca un rol important. Producția de aur din minele stăpânite de Ludovic atingea 1.400 kilograme de aur pe an. O treime din producția totală a lumii cunoscute, și de cinci ori mai mult că decât orice alt stat european. Moneda de aur a Ungariei (forintul), de aceeași greutate și puritate cu cea a omonimul său din Florența, a fost o dovadă clară a prosperității țării fiind cele mai valoroase monede ale epocii. În campania de la începutul anului 1350, pentru cucerirea Regatului Neapolelui, Ludovic cel Mare a transportat cu el monede de aur echivalente cu întreaga producţie a Europei realizată pe parcursul a doi ani şi nenumărate piese de argint pe deasupra.

Importanța pe care o avea Bistriţa în acea perioadă reiese şi din atenţia pe care Ludovic cel Mare i-a acordat-o încă de la începutul domniei sale. Astfel:
· 1349: Bistriţa a primit din partea regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, statutul “civitas”.
· 1353: Prin actul regelui Ludovic de Anjou, din 24 aprilie 1353, oraşul Bistriţa capătă dreptul de a organiza un târg anual scos de sub jurisdicţia voievodală ori nobiliară. (cu 11 ani înaintea Brasovului)
· 1366: Privilegiul acordat de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea anuală “ după deopotrivă lor învoire a tuturor, judele și jurații”, orașul având dreptul la pecete și stemă proprie, simboluri caracteristice unui oraș liber.

Bistriţa devine astfel printre primele dacă nu chiar primul oraş liber regesc din Transilvania. Acestor oraşe le-au fost acordate anumite privilegii de rege pentru a limita controlul nobilimii maghiare fiind astfel justificată titulatura de “regal”, și au exercitat o formă de auto-guvernare în legătură cu afacerile lor interne fiind, prin urmare, “libere”. Bistriţa dobândeşte acest statut în secolul 14 din partea regelui Ludovic de Anjou, mult înaintea altor oraşe importante din Transilvania cum ar fi Clujul (1405) sau Sibiul (după 1458).

Concomitent cu acordarea statutului de oraş liber, cel mai puternic monarh european al vremii sale acorda Bistriţei dreptul de a purta simbolurile sale. În forma lui iniţială (1367) aceasta cuprindea un scut despicat având în stânga trei flori de crin, în dreapta trei brâuri; timbrat cu o coroană având în creștet un cap de struț încoronat cu o potcoavă în cioc. De-a lungul Evului Mediu a fost un obicei general al monarhilor de a conferi unor localităţi dreptul a folosirii unor părți a propriilor însemne heraldice. Este probabil că localităţile să fi plătit pentru acest privilegiu unele servicii către rege, de exemplu, plătind impozitele în avans, sau într-o sumă forfetară. Se poate deci presupune că Bistriţa a fost unul dintre cele mai bogate așezări din regiune, în perioada de după invazia mongolă din Ungaria.

Bistriţa este singurul oraş din Transilvania care are pe stema să însemnele unei case regale atât de prestigioase şi importante pentru Evul Mediu european. Stema oraşului Bistriţa este totodată însemnul heraldic cu cea mai mare vechime din România şi, posibil cel mai vechi din întreaga Europă. Oraşul Kosice din Slovacia se mândreşte că ar avea cea mai veche stema din Europa, având chiar un monument în centrul oraşului care faptul că la 1369 acelaşi Ludovic cel Mare i-a acordat dreptul de a avea un însemn heraldic propriu. Bistriţa avea însă stema proprie cu cel puţin doi ani înainte, acordată probabil în urma vizitei făcute de monarh în cursul anului 1366.

Prin prezenţa şi emiterea de documente regale de aici – putem afirma că Bistriţa a fost pe vremea regelui Ludovic capitala României de azi. Prin importantă şi privilegiile pe care regele Ludovic le-a acordat Bistriţei acest mare monarh european ar binemerita o statuie în centru oraşului şi o stradă care să-i poarte numele.

ALEXANDRU MARIAN TONIUC

Categoria: Istorie Politică