ULTIMUL POD A LUI COȘBUC

ULTIMUL POD A LUI COȘBUC

În comuna care poartă numele marelui poet și traducător al Divinei Comedii , George Coșbuc, rezistă în fața istoriei dar și a nemilosului timp, podul de lemn construit în anul 1778 dar  şi moara prezentă în poeziile bardului de la Hordou.

pavelea-tv

La ora actuală, primarul ales în iunie 2016, Ioan Pavelea, ne spune că a făcut tot ceea ce este omenește posibil să salveze podul tirolez, dar că la Ministerul Culturii nu este nimeni interesat de nimic. Conform celor spuse de Pavelea, singura șansă rămâne Ambasada SUA care pune la dispoziția autoritățiilor locale granturi pentru conservararea unor obiective culturale.

UN POD PREA ÎNDEPĂRTAT

În frigul aspru al lui decembrie, un frig mărunt, obositor precum o slujbă de noapte, podul tirolez aproape că zace deșălat, deșălat ca și bieta mârțoagă a Fefeleagăi, că de aia ardeleni asemeni lui Agîbirceanu sau Coșbuc au făcut istorie literară. Îți vine să îndemni podul să se îndrepte, parcă i-ai spune Diii, Batore, diii, dar construcția ridicată în urmă cu 300 de ani, abia mai respiră, cumva astmatic, obosită de trecerea vremilor, abia mai privește cum timpul și oamenii care au construit în jurul lui case, vile de beton, sticlă și inox, trec nepăsători peste bătrânețile sale. Dedesupt, ca un torent de cristal, Sălăuța, sălbatică în fiecare primăvară, periculoasă și extrem de rece iarna: ” Podul e în pericol de prăbușire. Mă gândesc cu groază la podurile de gheață ale Sălăuței. Să sperăm că va fi bine”, își arată îngrijorarea Pavelea.

Construit în secolul XVIII de ofiţeri italieni, podul din Coşbuc, conservat în stare naturală, este unicat în Transilvania. Reabilitarea sa ar costa 1,4 milioane de lei, dar banii sunt de negăsit. Construit în 1778 şi refăcut în 1937, Podul din Coşbuc, o bijuterie arhitecturală din lemn, poate să se prăbuşească în orice moment. Câteva grinzi din structura de rezistenţă au putrezit, iar reabilitarea edificiului, în valoare de 1,4 milioane de lei, nu este la îndemâna autorităţilor locale din comună.

CE SPUNE PRIMARUL IOAN PAVELEA

Primarul Ioan Pavelea nu poate decât să asiste neputincios la moartea monumentului. „Am făcut toate diligenţele, dar nimeni nu vrea să audă ce spun. Eu le-am spus celor de la judeţ că nu am niciun leu şi că nu pot face nicio lucrare. Am fi reparat noi, aşa cum ştim, însă podul este pe lista monumentelor istorice şi avem nevoie de foarte multe aprobări şi bani pe măsură”, explică primarul comunei Coşbuc.

IOAN PAVELEA: Ambasada USA, este ultima noastră speranță înainte ca legendarul nostru pod de lemn acoperit să se prăbușească, întrucât el se află într-o avansată stare de degradare. Astfel, americanii acordă finanțare de până la 700.000 de dolari per obiectiv, în timp ce noi am avea nevoie pentru reabilitare, conform proiectului, de echivalentul a 300.000 de euro. Trebuie să subliniez faptul că sunt foarte dezamăgit de tărăgăneala birocratică pe care o arată Ministerul Culturii. Este a treia lună consecutiv în care ne-a amânat de la finanțare pe motive pe care eu le consider puerile: ba, o dată, nu avem nu știu ce ștampilă, ba nu avem subliniate cu roșu anumite paragrafe din documentație. Așa am decis să apelăm la sprijinul ambasadei americane, termenul de depunere a proiectului fiind 15 ianuarie 2017. Sperăm să putem, în sfârșit, să obținem finanțarea și să se înceapă lucrul la acest monument, ce până la urmă reprezintă un brand pentru frumoasa noastră comună”.

Decis să redea comunei sale strălucirea de altădată, Ioan Pavelea ne mai spune că a adoptat un nou motto al comunei: PRIN CULTURĂ LA PUTERE: ” Vom aloca bani serioși pentru activitățiile culturale, pentru a pune la punt în Coșbuc un traseu agro-turistic și istorico-cultural care va cuprinde grota lui Pintea, podul tirolez, moara lui Coșbuc, plopii dar și câteva pensiuni în care turistul să se poată întoarce în timp la începutul secolului al XX-lea”, mai ne dezvăluie din planurile sale, Ioan Pavelea.

UN POD UNICAT

Turiştii care călătoresc pe Valea Someşului includ ca şi popas obligatoriu o vizită la podul tip tunel de peste Sălăuţa. „Cei care vin la Casa memorială George Coşbuc, şi nu sunt puţini deloc, ne întreabă mereu despre istoricul podului şi cum a ajuns aşa. Eu le explic că nu sunt bani”, povesteşte Constantin Catalano, fostul director al Muzeului Memorial George Coşbuc. „Mai există un pod asemănător doar în Canada, în zona Quebec, pentru că cele din Tirol au dispărut în vâltoarea ultimului război mondial”, explică fostl muzeograf. Potrivit acestuia podul a fost ridicat de ofiţerii italieni încartiruiţi în Regimentul de Graniţă Năsăud, cu sediul în Hordou. „Acest gen de poduri se construiau în preajma cazărmilor şi a terenurilor de instrucţie, pentru a facilita o legătură mai bună cu restul teritoriului”, mai spune Catalano. Despre podul de peste Sălăuţa s-au scris şi poezii. Căpitanul Antonio Cosimeli a scris un poem intitulat “Legenio Secondo Valahica”, în care se aminteşte despre existenţa podului de lemn.

MOARA LUI COȘBUC
Ridicată în 1870, moara care l-a inspirat pe bardul de la Hordou este perfect conservată, dar deloc promovată. Accesul la moară se face pe o cărare strâmtă, care trece prin curţile a două familii. În plus, casa, o bijuterie de arhitectură populară, nu este promovată şi rămâne o necunoscută pentru sutele de turişti care ajung în zonă.

Moara lui Coşbuc, construcţie menţionată în multe dintre creaţiile poetului, este vizitată rar de turiştii care trec prin zonă şi nu ştiu de existenţa ei. Potrivit profesorului Constantin Catalano, moara a fost construită în anul 1870 şi a funcţionat până în preajma primului război mondial, atunci când a fost dezafectată: “Moara apare pentru prima dată în actele oficiale ale comunei Hordou la 1870, ca moară de fărină, proprietate a preotului Sebastian Coşbuc, construcţia din lemn fiind edificată de bunicul sau străbunicul lui Coşbuc, poate că pe la 1800″, spune Catalano. Moara a funcţionat efectiv până în jurul anului 1914, măcinând grâul şi porumbul localnicilor: „Suntem foarte siguri că după moartea poetului moara nu mai funcţiona şi a început să se degradeze”, spune directorul Muzeului „George Coşbuc”.

La moară ajungi doar pe o cărare…
Terenul de sub moară a devenit obiect de dispută între numeroasele familii urmaşe ale poetului şi care revendicau dreptul de proprietate. După îndelungi şi grele tratative, cele 10 ari de teren au fost achiziţionate de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud contra sumei de 70.000 de lei. Din păcate, deşi terenul aparţine acum Complexului Muzeal, accesul spre moară este foarte greoi şi se face pe o cărare lată de un metru care străbate curţile a două familii din apropiere: „Este greu de ajuns aici, dar asta e situaţia, deocamdată nu putem face mare lucru. Trist este că nu putem exploata acest monument la adevăratul lui potenţial”, explică Constantin Catalano.

Comuna Coşbuc este aşezată în partea de vest a judeţului Bistriţa-Năsăud, la o distanţă de cca. 37 km faţă de municipiul Bistriţa şi de 12 km faţă de oraşul Năsăud. Comuna are o suprafaţă de 4838.13 ha, o populaţie de 2039 locuitori şi un singur sat – Coşbuc, cu 788 de gospodării.
 

Categoria: EVENIMENT