Ultima scrisoare a lui Emil către Radio Europa Liberă sau crud tratat de libertate

Ultima scrisoare a lui Emil către Radio Europa Liberă sau crud tratat de libertate

” Deschide-ţi inima:” Mă întorc acasă… (Dar nu… n-a fost decât o iluzie, Zidul era prea înalt, După cate se vede… Oricât s-a zbătut, Nu s-a putut elibera şi viermii i-au ronţăit creierii. Hei tu, mereu pe drum, făcând numai ce ţi se spune, Ajută-mă! Hei tu, de dincolo de Zid, Care spargi mereu sticle, Ajută-mă. Hei tu, Nu-mi spune că nu mai e nicio speranţă, Împreună vom răzbate, Înstrăinaţi ne prăbuşim”- Hey you, Pink Floyd

 

Au trecut 49 de ani. 49 de ani de când Emil Hidoș a fost arestat și întemnițat în una din cele mai cumplite pușcării comuniste – Aiudul, locul unde au pierit și mai mulți politicieni, jurnaliști, clerici arestați de comuniști după 1948, anul când lua ființă Securitatea.

Emil Hidoș nu a fost deținut politic al Republicii Populare Române și a regimului Dej, nu a fost arestat, bătut, torturat sau umilit în anii de vârf ai represiunii , adică 1948-1958, ci exact în anii 1970, deceniu considerat de istorici unul de maximă deschidere a regimului communist al lui Nicolae Ceaușescu. Emil Hidoș nu a ucis pe nimeni, nu a furat un leu din avutul socialist și nu a făcut vreo altă infracțiune care să îl ducă în temuta Zarcă, dar a ajuns acolo pentru că a încercat să fie liber. A scris și vorbit despre libertate, a militat pentru ea, iar ea l-a dus direct în Aiud. Torționarii lui Hidoș sunt morți, el trăiește și i-a supraviețuit regimului ce l-a aruncat în pușcărie, doar că tot ceea ce I s-a întâmplat i-a transformat viața în coșmar.

Emil Hidoș își tot amintește și, pe bună dreptate, șase ani la Aiud sunt greu de numărat, secunde, ore, zile, săptămâni, luni. Încercați de numărați… E mult de tot…

 

Emil Hidoș:  ”Peste câteva zile se împlinesc…49 de ani….de când am fost arestat de fosta Securitate și trimis in groapa de gunoi a societății timp de …6 ani ……ani grei , care mi-au distrus viața. Postez mai jos câteva rânduri , scrise de mine pe această temă ( am actualizat doar timpul trecut de atunci ) ,rânduri scrise pe o bancă din apropierea , pe atunci , a postului Europa Liberă din München.

 

14 Iulie 1970 – Condamnat pe viață de regimul comunist

Am fost condamnat la 6 ani de închisoare în urmă cu 5…….15…..25….35……sau 135 de ani. Nu mai știu cât a trecut de atunci. Mi se pare că a trecut o viața….DE FAPT AM FOST CONDAMNAT PE VIAȚĂ DE REGIMUL COMUNIST. …..Foarte pe scurt , am fost cel mai bun meseriaș din orasul meu , eram cel mai de treaba copil în ochii MAMEI mele, și pentru multă altă lume eram un bun ….viitor al acelei epoci ”de aur ”…Da , dar eu am avut ghinionul să mă nasc în EPOCA de aur și atunci ce viitor mai vroiam să mă astepte. Ca orice tânăr am visat la o lume mai liberă și mai lipsită de ori ce prejudecati, o lume în care puteam să-mi exprim ideile, opiinile mele despre viata , si atunci când am crezut că e dreptul meu de a le expune în public ,asa cum am mai spus ,fiind pe o strada gresita, am fost trimis de către semeni mei la marginea societati, în grota cu lături…..

 

Dar oare acolo unde am fost eu, erau într-adevar …LĂTURI ? În acel an eram cca. 850 de deținuti CSS.( nu era voie de a se pronunța cuvintul …. detinut politic). Ce însemna CSS : adica acțiuni Contra Securitătii Statului………….Apoi dragă domnule (cum zice Ardeleanul, ca sint din toata fiinta mea un ARDELEAN ), să încep cu ultimul: STATUL: ceva pe care la cei 17 ani ai mei nu prea înțelegeam ce este, cu atât mai mult cu cât era ceva impus si despre care stiam ca nu avem voie sa vorbim rău sau împotriva lui……cam asta era ….STATUL. Patriotism, dreptul de a te numi român, ce înseamnă tara ta , locul unde te-ai născut, si multe altele ,pe aceasta tema , le-am invatat, mai tîrziu (multumita LOR ) la AIUD , pe ZARCĂ. Da, pe Zarcă , acolo unde cei care se băteau cu pumnul în piept , că protejează tineretul  (oare azi cum e…),  și care erau convinsi că fac totul cel mai bine (oare? ), m-au trimis la reeducare …..pe viata( pe hîrtie , erau doar 6 ani )…..6ANI , sau 60 ANI sau 600 ANI…..oare conta asta pentru ei ? ………NU,categoric NU, dar pentru mine …..oare cine m-a întrebat…..dacă sunt de acord cu condamnarea ,dacă sunt de acord cu eliminarea fizica din viata de zi cu zi. Pe Zarca la Aiud am dus-o foarte bine, de trei ori pe zi de mâncare, pâine la “discreție” : 125 de grame la doua zile (renumita rindunica), si de restul niste zeama de MAȚE (intestine), pline de …..nu vreti să știți cu ce (căcat )….a să nu uit aveam si dreptul la o cana de apa. Deci, dimineata, o cana de ceva căreia îi zicea cafea, apoi la amiaza , zeama de mațe cu o bucata de turtoi (ceva malai fiert și presat), iar seara mazăre furajera fiarta, …ce gust avea sa nu mă întrebați. Acesta este începutul unei vieti de câine ….în Romania Socialista……România după care sunt unii nostalgici…….și care , dacă nu ne trezim ……o să revina …..trist !!
Peste câteva zile , mai exact în , 14 Iulie se vor împlinii …..49 de ani de la arestarea mea de către Securitate”.

 

 

Emil, singurul rocker bistrițean care a ajuns la Aiud

 

Este un text cu ceva vreme în urmă, mai précis în aprilie 2019, dar consider că se pliază pe ceea ce a transmis Emil Hidoș pe rețelele de socializare. Mulți s-au întrebat de ce șin eu să scrie despre acești oameni, despre necazurile și durerile lor. Pe scurt: păstrând unele proporții, sunt unul dintre cei care îl înțeleg pe Hidoș perfect dar știu și ce înseamnă o anchetă, Securitate, MIliție…

 

Despre iadul concentraționar de la Aiud s-a scris și vorbit în ultima perioadă de timp, cât nu s-a făcut în ultimii 50 de ani. Demonii milițienilor și procurorilor comuniști, infectează atât de viciata și bolnava societate românească, readuc în fața mimozelor și amibelor, orori despre care e greu să vorbești. Lazăre, ridică-te și umblă, dacă ai fost acolo, mergi și explică-i Moșului Emil, lui Emil Hidoș cât de dreaptă și corectă a fost domnia ta acolo, sau oriunde în altă pușcărie comunistă, fascistă sau ceva mai democratică. Să vă spună Moșul, cu ale lui cuvinte cum au trecut cei șase ani de închisoare politică: bătăi, tortură, foamete și… de la capăt. Șase ani de chin, la Aiudul și Jilava lui Taica Lazăr. Dacă vreți să știți de Aiud, întrebați-l pe Emil. Nu i-am spus niciodată, poate știe, poate nu, dar legenda lui Hidoș, circula printre Metaliferi. Nu întrebați cine îs ăștia. Vă spun altădată, tot atunci vă pot spune și despre cel care era locotenentul de securitate Mitică Isac, cel care s-a ocupat de Moșu după ce a ieșit din zarcă, îl țin minte și pe el și pe ceilalți, poate vă spun și numele lor. Dar, acum e vorba de Moșu Emil, unul dintre primii rockeri din Bistrița, noah, hippy dacă nu vă place aia cu rockerimea, legenda încă vie a celor care scriau la Europa Liberă. Doamneee, ce povești vă spun eu, de astea triste, pe care nu prea le mai înțelege nimeni, așa cum , și mai puțini pot conștientiza prin ceea ce a trecut Emil Hidoș, asta, cu largul concurs al lui Taica Lazăr. Am scris aceste rânduri din prietenie și respect pentru Brian Jones alias Emil Hidoș, pentru Prințul, Pepsi, Contele de Judas, Gândacii Roșii Proletari, Piere, Anticomunistul din Sibiu, Bozo, Călătoru, Generalu și mulți alții. O să închei cu ceva foarte drag Moșului, finalul lui Hey You, Pink Floyd, traducerea fiind una aproximativă : Deschide-ţi inima:” Mă întorc acasă… (Dar nu… n-a fost decât o iluzie, Zidul era prea înalt, După cate se vede… Oricât s-a zbătut, Nu s-a putut elibera şi viermii i-au ronţăit creierii. Hei tu, mereu pe drum, făcând numai ce ţi se spune, Ajută-mă! Hei tu, de dincolo de Zid, Care spargi mereu sticle, Ajută-mă. Hei tu, Nu-mi spune că nu mai e nicio speranţă, Împreună vom răzbate, Înstrăinaţi ne prăbuşim”

 

PS : spre deosebire de Vaporul communist, vaporul lui Emil a navigat mai departe…

 

Categoria: EVENIMENT