Ultima noapte de dragoste, întâia de război: Husarii s-au întors la Bistriţa după 100 de ani. Câteva consideraţii istorice

Ultima noapte de dragoste,  întâia de război: Husarii s-au întors la Bistriţa după 100 de ani. Câteva consideraţii istorice

Organizaţia judeţeană UDMR Bistriţa-Năsăud și organizația municipală Bistrița,  alături de Asociaţia Pro Hereditatem şi Asociaţia Comunitară Pentru Păstrarea Tradiţiei Cavaleriei şi Husarilor din judeţul Hajdú-Bihar (Ungaria), a organizat vineri, 12 august, începând cu ora 16:00, ceremonia de comemorare  a husarilor căzuți la datorie în primul război mondial. În cadrul ceremoniei a fost dezvelită o plachetă comemorativă. Se cuvine să vedem care a fost contextul politic în urma cu 100 de ani.

Practic, respectiva asociaţie din Ungaria a refăcut, cumva, drumul Regimentului de Husari din Debrecen, elita cavaleriei armatei austro-ungare, regiment care a poposit la Bistriţa în drumul său spre fosta graniţă a Imperiului Austro-Ungar cu vechiul Regat, condus în momentul intrării României în Marele Război de regele Ferdinand, asta, după moartea lui Carol I la 27 septembrie 1914.

Momentul trimiterii husarilor spre fosta graniţă, linia de demarcaţie dintre România şi Transilvania ca parte integrantă a Dualismului Austro-Ungar, este cel al intrării românilor în primul război mondial, după doi ani de neutralitate. Husarii au ajuns în pasul Tihuţa, graniţa fiind localizată undeva la intrarea în localitatea Piatra Fântînele.

Ce s-a întîmplat în luna august a anului 1916?

Guvernul român a semnat un tratat cu Aliaţii pe 17 august 1916, după care a declarat război Puterilor Centrale pe 27 august acelaşi an. Armata română era destul de mare – 500.000 de militari, organizaţi în 23 divizii. Din păcate, armata era încadrată cu puţini ofiţeri profesionişti, era slab pregătită, iar dotarea era insuficientă. Şeful Statului Major German, generalul Erich von Falkenhayn, a apreciat în mod corect că România este atrasă de o alianţă cu Antanta şi a făcut planuri pentru atragerea ţării de partea Putrerilor Centrale. Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpaţii Meridionali, după care au intrat în Transilvania . Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Ruşii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar aceşti militari nu au fost aprovizionaţi corespunzător.

Românii, carne de tun pe fronturile din Galiţia

Aşa cum se ştie, Bistriţa, dar şi întreaga Transilvanie era parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar, iar românii din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud, bistriţeni, năsăudeni, ţărani sau meşteşugari de pe văile Someşului, Ilvelor sau Sălăuţei, vor lupta pe fronturile din Galiţia sau în Serbia. Cetăţeni ai dublei monarhii, transilvănenii luptau în formaţiunile numite „gloate“ aveau în componenţă toţi cetăţenii care îşi făcuseră stagiul militar la infanterie, cu vârste cuprinse între 23 şi 42 de ani. Regimentele se formau numai în caz de mobilizare generală. Existau patru astfel de regimente numai pentru Transilvania: Regimentul 21 cu sediul la Cluj, Regimentul 22 cu sediul la Târgu Mureş, Regimentul 23 cu sediul la Sibiu şi Regimentul 24 cu sediul la Braşov. Regimentul 23 era format din trei batalioane: Bat. I la Sibiu, Bat II. la Deva şi Bat. III la Făgăraş. Cu excepţia Batalionului I, al colonelului Voicu, celelalte batalioane erau conduse de maghiari, deşi componenţa etnică românească era covârşitoare. Nu trebuie uitat faptul că aproape 500 de mii de români transilvăneni au fost încorporaţi în Armata Austro-Ungară.

De unde veneau şi unde mergeau Husarii ?

Regimentul de husari a căror jertfă pe altarul dualismului austro-ungar a fost comemorată la sediul UDMR BN, au sosit la Bistriţa în acele zile de august ale lui 1916 de la Gherla, acolo unde exista un sediu al cazarmei regimentului 9 al cavaleriei maghiare, construirea clădirii fiind finanțată de comunitatea locală armeană. În data de 14 octombrie 1894, regimentul s-a stabilit în această cazarmă, iar costurile realizării contrucției s-au ridicat la suma de 200.000 de forinți. În Garnizoana din Gherla au funcţionat înainte de 1900 sedii administrative şi spaţii de cazare pentru militari.

Husarii din regimentele transilvanene apărau granițele Imperiului Austro-Ungar și pentru asta erau scutiţi de taxe, dar nu erau singurii militari care aveau regim special în cadrul Imperiului, de un tratament similar beneficiind din partea coroanei Habsburgice şi grănicerii din cadrul Regimentului 2.

Aşadar, husarii mergeau spre pasul Tihuţa pentru a apăra graniţa, în zonă fiind aşteptate atacuri ale Armatei Române sau a celei imperiale ruse.

Husarii au fost trimişi către Vatra Dornei şi apoi către Italia de unde, din păcate, nu s-au mai întors. Comemorarea de astăzi este un gest minim pentru acei soldaţi care au căzut la datorie lăsând în urmă familii şi copii”, a spus liderul UDMR Bistriţa-Năsăud, Decsei Atilla.

La comemorarea de ieri au luat parte şi Kelemen Hunor președintele UDMR, Ovidiu Teodor Crețu primarul municipiului Bistrița, excelența sa Csulák Péter reprezentantul Consulatul General al Ungariei din Cluj-Napoca, Pajna Zoltán președintele Consiliului Județean Hajdú-Bihar (Ungaria) și reprezentanții bisericilor istorice. În cadrul acestui eveniment, o parte dintr-o asociaţie de husari din Ungaria , Debrecen, a defilat pe strada Nicolae Titulescu în costume de epocă. Călăreţii au fost întâmpinaţi la intrarea în curtea UDMR de tineri în costume populare şi cu petale de flori.

Categoria: Istorie Politică