SOMNUL CARE PERMITE MONȘTRILOR SĂ INTRE ÎN ISTORIE

SOMNUL CARE PERMITE MONȘTRILOR SĂ INTRE ÎN ISTORIE

În cele ce urmează vă propun o scriere a unui mai tânăr coleg, Bogdan Ivan, iar asta nu din prisma comunicatelor de presă pe care le confecționează, ci din cea a unui material despre pace. Bogdan a scris ceea ce urmează sub emoția vizionării filmului ”12 ani de sclavie”.

După secole în care oamenii s-au luptat între ei pentru a acumula….spațiu vital, teritorii sau mici victorii prin care și-au arătat supremația față de alți oameni, egalii lor în definitiv, tindem să credem că nivelul de conștiință colectivă de astăzi nu permite repetarea acelui scenariu.

Da, nu e confortabil să treci prin criză economică sau creșterea prețului la combustibil, dar cred că incomparabil mai grav decât acest lucru este oprimarea cu bună voie de oameni a fericirii altor oameni prin lipsirea lor de libertate de decizie. Uitându-mă la filmul de geniu al durerii ”12 ani de sclavie” mi-am reconfirmat în mintea mea cât de importantă este pacea și securitatea noastră și a celor dragi, dar și cât de repede o putem pierde atunci când anumiți psihopați cu o copilărie nefericită vor să îi nefericească și pe alții.

”Viziunea” lor, anvergura lor de nemăsurat se poate manifesta doar în urma unor ”măsuri curajoase” al căror preț nu contează. În istorie se pomenește doar de învingători, învinși și de niște cifre care cuantifică numărul celor jertfiți pentru o ”idee măreață”. Încerc să îmi imaginez ce au simțit oamenii nevinovați măcelăriți de huni în tranziția lor spre Panonia, a celor care au făcut obiectul distrării maselor  în timpul Imperiului Roman, a celor măcelăriți de minionul Hitler sau de decapitările asumate de ISIS în zilele noastre.

Dacă ne uităm la toate aceste evenimente ”istorice” ne dăm seama că toate au în comun răul provocat deliberat de oameni împotriva oamenilor. Mă gândesc ce a simțit mama despărțită forțat de copilul ei sau tânăra soție al cărui soț plecat pe front pentru apărarea țării nu o poate apăra de bătaia de joc a soldaților cotropitori. Astăzi scenariile astea par departe de realitate, dar ele s-au petrecut cu puțin timp în urmă. Chiar ieri am vorbit cu bunica mea, care se apropie de 8 decenii de viață și care a trăit ”live” cel de-al doilea război mondial. Nu pot reproduce aici ororile care mi le-a povestit despre modul în care eram tratați noi, românii de cuceritorii din est, de zecile de bărbați plecați pentru totdeauna pe front sau de femeile batjocorite de ”aliații” noștri. Și toate aceste orori care se petrec și azi în lume, toate în numele unor viziuni ale unor oameni fără suflet și fără Dumnezeu.

Sper ca aceste lucruri să nu se mai repete vreodată, dar până azi, faptele dovedesc că umanitatea nu a învățat din istorie și a permis ca atrocitățile să se petreacă aproape la indigo secol după secol. Vina pentru ele nu e exclusiv a celor care în numele libertății seamănă moarte în rândul oamenilor nevinovați ci și a maselor de oameni care sunt preocupați de micul lor interes și permit ca asemenea derapaje să se întâmple. Aici nu vorbesc de națiuni ci vorbesc de oameni care se încolonează în spatele unei idei distrugătoare pentru lume și o susțin dar și de acei oameni care aleg să facă cu totul alceva decât să lupte împotriva unor astfel de atitudini.

Cred că între sesiuni de navigat pe facebook sau alte lucruri de aceeași importanță vitală pentru existența noastră ar trebui să reflectăm măcar câteva clipe la ”somnul atitudinii” care poate permite monștrilor să intre în istorie.

https://bogdanivangruia.wordpress.com

Categoria: ANALIZE-COMENTARII