Sîngeorz Băi: „Suveica – port şi transPort” sau povestea artefactului țărănesc ajuns în marile case de modă. Max Dumitraș, între Brâncuși și Rodin…

Sîngeorz Băi: „Suveica – port şi transPort”  sau povestea artefactului țărănesc ajuns în marile case de modă. Max Dumitraș, între Brâncuși și Rodin…

Muzeul de Artă Comparată de la Sîngeorz Băi este unul din locurile speciale ale Transilvaniei unde căutarea frumosului și a reprezentării în artă a vechilor obiceiuri pastorale și cele ale muntenilor își găsesc replici în lucrările artistului plastic Max Dumitraș și în cele ale  prietenilor pe care artistul plastic din județul Bistrița-Năsăud îi invită în fiecare vară în Dosul Gârciului.

Pentru că Max Dumitraș este unul din sculptorii care transcend epocile și direcțiile mai mult sau mai puțin înțelese ale artelor plastice, vineri, la ceas de seară, Muzeul de Artă Comparată, a găzduit vernisajul expoziţiei „Suveica – port şi transPort”, un proiect colaborativ, o instalaţie de artă, care spune povestea unui artifact ţărănesc pe cât de simplu, pe atât de universal – SUVEICA. Expozitia a reunite  artişti precum Elisabeth Ochsenfeld, Ioan Burlacu, Maxim Dumitraş şi Ioana Palicica.
În cadrul evenimentului a mai avut loc o lansare de carte, FLORIN TOMA, ”Tablouri văzute dintr-o parte”, Editura Ad Libri, Bucureşti, 2016 si ION BARBU cu ,,Pasaje poetice” ,prezinta Camelia Toma.
La sectiunea film ,Alina Zara Prunean a prezentat filmul,, Suveica mamei Ruta. ‘’

Cine a expus?

Elisabeth Ochsenfeld – artist vizual, curator de expoziții, organizator de tabere artistice și  rezidențe culturale, cercetător la Academia de Științe din Heidelberg și fondator al Taberei Internaționale de Arte Vizuale de la Gărâna. La Academia de Științe din Heidelberg a lucrat peste 20 de ani la un proiect de documentare a „Drumului Mătăsii”, creând în paralel  ARTHOUSE WOLFSBERG și un  „residency award”pentru artiști, la Heidelberg și Frankfurt. Este reprezentată în muzee, galerii și colecții private din Germania, România, Anglia, Franța, Olanda, Italia, Austria, Ucraina, Ungaria, Belgia, Israel, Grecia, Suedia Pakistan, Finlanda, Coreea de Sud, USA, Canada.

 

Maxim Dumitraș – sculptor, fondator al Muzeului de Artă Comparată Sângeorz-Băi, autor de instalații de artă și intervenții în natură precum Instalația pentru uscat norii (România) sau Norii din visul meu (Franța), demersuri plastice inovatoare în relația vizuală terestru – cosmic. „Asemenea lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, non-discursivă a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei

 

Ioana Palicica – designer, creator al colecției experimentale Port şi Transport, bazată pe reutilizare şi ready-made, precum şi pe conceptele de upcycling şi deconstrucţie a formei în vederea transformării obiectelor folosite în meșteșugurile tradiționale românești, în accesorii purtabile. Pe lângă obiectele din lemn, majoritatea componente ale războiului de ţesut, în colecție se regăsesc şi bucăţi de ţesături vechi ce amintesc de procesul realizării manuale a portului românesc, simbol al identității noastre naționale.

Suveica Mamei Ruță – un obiect românesc, autentic, cu care se țese pânza în război,  despre care s-a scris că ar fi “cea mai faimoasă suveica din lume, după cea a Penelopei”. „Suveica Mamei Ruță în jurul lumii” este tot mai des catalogat de mass-media ca „unul dintre cele mai duioase proiecte internaționale de călătorie”. Pentru că  acest proiect împlinește o dorință, dorința Mamei Ruță din Mândra (Țara Făgărașului, Transilvania, România). Nepoata ei, Alina, a trimis suveica bunicii prin lume, pentru a țese o poveste fascinantă și pentru a vedea -așa cum și-a dorit mereu bătrâna cu ochi blânzi și mâini de aur, însă nu a apucat niciodată – ce e dincolo de granițele satului în care a trăit toată viața și în care a țesut trăistuțe. Călătoria suveicii a început în 2008 iar astăzi are în portofoliu aproape 1 milion de km.

Țesătorul- Demiurg

În toate mitologiile lumii, țesutul este asociat structurii și mișcării universului iar țesătorul este demiurgul. Țesutul înseamnă creație iar suveica, instrumentul care o desăvârșește, împrumută sacralitate. Firul, războiul de țesut, fusul, furca nu sunt altceva decât metafore ale sorții. Vorbesc despre urzeala lumii, firele destinului, Moirele, Marile Zeițe, țesătoarele sacre care închid și deschid la nesfârșit ciclurile din viața omului, ale anotimpurilor, ale cosmosului.

Maxim Dumitraș între ciocanul lui Brâncuși și dalta lui Rodin

Maxim Dumitraș este un artist complex, pictează, dar și sculptează, face ceramică, dar și instalații. Își dorește ca prin Muzeul de Artă Comparată de la Sârgeorz Băi noi românii să nu ne uităm tradițiile, să redescoperim frumusețea lor cu ajutorul artiștilor. Este un demers similar celui făcut de Horia Bernea (1938-200), pictorul nostru talentat, numit de Andrei Pleșu în 1990 director general la Muzeului Țăranului Român, artistul care a revitalizat și pus pe harta muzeelor internaționale acest loc minunat din București. Da, artiștii ne transpun în prezent și nu ne lasă să ne uităm nici trecutul, oferindu-ne exemple pentru viitor. Și locurile astea de la Sângeorz Băi au fost deja bătute de o mulțime de oameni talentați sau cunoscuți, de la artiștii plastici de la noi și până la cei de peste granițele țării, de la scriitori precum Cărtărescu la vizita surprinzătoare, dar plăcută a Principelui Nicolaie al României, de la jurnaliști la oameni simpli, care cunoașteau locul de pe vremuri, căci aici sunt și izvoare cu apă termală care te vindecă de o mulțime de boli. Musai trebuie să spun că autoritățile locale s-au dovedid a avea la conducere oameni deschiși la minte, dacă au dat pe mâna lui Maxim Dumitraș conducerea muzeului. Ar trebui să avem mai mulți astfel de primari și consilieri care să sprijine și să dea frâu liber unor artiști ca Maxim Dumitraș.