Rămășițele zilei: Tăcerea și lepădarea lui Petru

Rămășițele zilei: Tăcerea și lepădarea lui Petru

Suntem , din punctul de vedere al Evanghelilor, în Ziua de joi, cea mai plină de evenimente: Cina cea de taină, ultimul discurs al Mântuitorului adresat ucenicilor, vinderea efectivă, rugăciunea lui Hristos din Grădina Ghetsimani, prinderea și arestarea , procesul sumar și infam, dincolo de Kafka. E vremea lepădării lui Petru.La fel ca în cazul lui Iuda, nu invit sub nicio formă la judecarea atitudinii lui, ci doar la o scurtă, dar profundă reflecție. Până la urmă, Sfântul Petru era atunci doar un biet om, asemeni celorlalți Apostoli, care încă nu știau și nu înțelegeau scenariul, misiunea care le era hărăzită. Dacă Iuda, așa cum vă spuneam, a trădat din datorie, din poruncă și dragoste, Petru se va lepăda din frica ființei umane în fața Necunoscutului. Încă era om, unul slab, fricos, așa cum suntem toți. Ne este frică de tot ceea ce nu înțelegem, mintea lui Petru, încă neupdată și remodelată de Puterea de Sus, a refuzat să ia act de ceea ce le-a spus Nazariteanul, de ceea ce Iuda, știa, da, știa atât de bine. Joia Patimilor este despre oameni și slăbiciunile lor, dcespre frică, spaime, teroare și minciună, pentru că vineri despre tortură și moarte este vorba. Până la Înviere mai este, acum vine deznădejdea, durerea, teribila durere, spaima teribilă în fața singurătății: Eli, Eli, lama sabahtani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit…

Categoria: EDITORIAL

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *