Rămășițele zilei: Se ascute lupta de clasă

Rămășițele zilei: Se ascute lupta de clasă

Cele mai inspirate versuri despre lupta de clasă, aparţin poetului A.E. Baconsky: “Trece-o noapte şi mai trece-o zi,/ Se ascute lupta dintre clase,/ Iar chiaburii se arat-ă fi/ Elemente tot mai duşmănoase”. Nu am spus-o eu, au făcut-o alții, dar, dacă mă uit în jur, din punct de vedere Marxist, mno, neomarxist, pare-se că aplicăm aceeași teoremă: „motorul istoriei este lupta de clasa”. Marx prezentase istoria omenirii ca o permanentă luptă între „clasa exploatatoare” și „clasa exploatată”. Suntem la trei luni distanță de euroalegeri, iar războiul dintre partide a intrat în baia cu aburi, iar discursurile, atacurile și loviturile sub centură devin obișnuință. Se pare că ne-am obișnuit cu ele, dar, din păcate, mulții părelologi devin extreme de atenți la tot ceea ce se produce din punct de vedere jurnalistic pe facebook. Unii, chiar au senzația că dacă scriu două, trei, poate patru rânduri sunt jurnaliști iar FB e ziarul la care lucrează, dar, mno, poate fi și radio sau TV. E un concept cât se poate de greșit, dar, astea sunt zilele pe care le trăim. Ceea ce este trist și greu de acceptat, este modul cum este înțeleasă povestea cu declarațiile de presă, foarte mulți dintre părelologi considerând că trebuie publicat doar ceea ce spun politicienii care îi susțin ei.

În baza celei mai pure lupte de clasă, părerologul spune despre adversarii săi politici sau, mă rog, a partidului pe care îl susține că, ăialalți sunt cel puțin jeguri, nemernici, după care, în cel mai adevărat spirit pluripartitist, cere lichidarea lor , că și tovarășul Stalin ar fi puțin invidious. Cât despre rolul presei, nimeni nu mai vrea să asculte nimic, pentru că, dacă nu ești cu ei, clar că ești împotriva lor, semn că lecția democrației mai trebuie încă multora predată. Cu riscul de-a mă repeta: s-a strâns prea multă ură, iar în aer miroase a praf de pușcă. Știu că veți înjura mai departe, nu vă cer să fiți buni, înțelegători sau altele, vă cer doar să gândiți de două ori. Restul e can-can și simulare. Numai bine!

Categoria: EDITORIAL