RĂMĂŞIŢELE ZILEI: Nu te naști unde vrei

RĂMĂŞIŢELE ZILEI: Nu te naști unde vrei

M-am căznit să înţeleg care a fost geşeftul cu nunta aia regală. Nuntă regală, ce porcărie sinistră, neputinţa noastră de-a discerne valoarea de nonvaloare, trebuinţa de dorinţe insalubre, rezultate din mult, mult prea mult bine. Nu vreau să scriu despre un asemenea eveniment doar pentru că  lumea a înebunit şi îşi afişează cu o aroganţa neamului prost toate hachiţele şi fandoselile. Opulenţa ridicată la rang de eveniment monden denotă lipsă de respect pentru cei din jur. Aşa nu ne mai vindecăm niciodată, consecinţa unor asemenea gesturi, obiceiurile  de nuntă la cangurii şchiopi, Cornel Udrea ştie el mai bine, este această societate obosită, năclăită, infestată cu proşti, diletanţi şi oportunişti, la care se adaugă noile triburi pentru care şcoala este doar un moft. Moftangiii, Tanţa şi Costel,  mult sub generaţia deceniului opt din secolul trecut, cel puţin ăia mai aveau o fărâmă de şcoală şi un gram de cultură, ăştia nu mai au nimic , pentru că sunt doar poleială, ambalaje goale, suflete moarte pe care nici Gogol nu ar mai ştii cum să le descrie. Recunosc că habar nu am şi nu sunt nici curios de asemenea nunţi, nu fac parte din sistem şi din hore şi nu voi face parte vreodată din această uriaşă afacere care a deviat mult de la starea ei iniţială. Acum se vorbeşte de dar, de bani, de cadouri, nimeni nu mai spune nimic de suflet, de dragoste, asta, pentru că ele nu mai există. Money talks devine money for nothings, vânare de vânt, nimicul pe pământ. Transpirăm sub costumele de mătase, mândri de maşinile de fiţe şi cashul din dotare. Aşa să fie, înţeleg că ăsta e trendul, very well!

Bien, am să închei cu un citat din „Legenda Cavalerilor Absenţi” al unuia din cei mai mari prozatori români (n.red. – explicaţiile le dau altă dată), Leonida Neamţu: „Nu te naști unde ți-ai dori-o. Fiindcă nu ești o plantă și nu ești o pasăre. Dar sunt necesare comparațiile? Și sînt valabile? E greu de presupus că Floarea Reginei ar năzui să răsară, să crească și să înflorească într-o mlaștină, fie chiar și o mlaștină măreață, cum ar fi o deltă. E sigur că Floarea Reginei a vrut, vrea și va voi întotdeauna, nu printr-o legitate provizorie dictată de om, ci printr-o decizie definitivă a naturii, să strălucească sus pe stânci. (…)… , dar există din păcate destui oameni ce ar fi preferat să poarte în acte (una dintre deosebirile dintre om și animal, în genere acesta din urmă nu are acte), un alt loc de naștere și, eventual o altă dată (…) Nu te naști unde vrei.”

Categoria: EDITORIAL