Rămășițele zilei: Lazăre, știai că poștașul sună întodeauna de două ori

Rămășițele zilei: Lazăre, știai că poștașul sună întodeauna de două ori

Suntem nebuni, nebuni de legat, cred că irecuperabili, gândindu-mă la cum ăla din Mureșenii Bârgăului a dat pur și simplu foc la casă. La o casă, pe urmă la a doua casă, pe urmă, cine știe. Mno, deraiem rău frate, ardem ca șobolanii și ne prostim mai ceva ca amibele, astea sunt niște organisme care nu fac politică, sau fac, cine mai știe în ziua de astăzi. Revin la cât suntem de duși cu plutele pe asfalt, că mă tot roade să îi spun: Ridică-te Lazăre și umblă sau ieși afară, sau fă ceva, Lazăre, că ți-au găsit ăștia scheletele din dulap. Frumos, Lazăre, ce mișto se văd toate astea din Europa aia ciudată: Hooops, ce le zici, maestre, că mare corabia, meșter a fost Cârmaciul, știi care, nu, că bla, bla, bla, oricum, mare om ai fost, puțin comunist sau ceva mai mult, așa ca în ”Faleze de nisip”. Nu cred că ai văzut filmul și nici nu ai citit cartea lui Nedelcovici, scrisă prin 1977, ”Zile de nisip”, nu cred așa ceva, noah, dar mare tovarăș ai fost dacă ai nenorocit un disident anticomunist. Știu, știu, că nu îți mai amintești, cum altfel, până la urmă, tu ai pus în operă banalitatea răului, nimic altceva. Nimic nou sub soarele care încălzește România, așa că, Lazăre, știai că poștașul sună întodeauna de două ori? Nu blamez activitatea procurorilor dinainte de 1989, ci doar a celor care au făcut poliție politică. Poate regretă, poate nu, dar, Lazăre, poștașul sună întodeauna de două ori. Știi cum o face: discret, niciodată cu același ziar, niciodată din partea aceluiași partid.

Categoria: EDITORIAL