RĂMĂȘIȚELE ZILEI: De la Interstellar la scandalul alocaţiei pentru copii

RĂMĂȘIȚELE ZILEI: De la Interstellar la scandalul alocaţiei pentru copii

Nu e indicat să citeşti „Imago” a Ludmilei Uliţkaia şi să revezi „Interstellar”. O carte excelentă despre prietenie şi totalitarism, şi un film greu de dus pentru cei care au ceva de „împărţit” cu timpul. Simbolic, nisipul prezent peste tot în film, este chiar timpul, trecerea lui, aici sau aiurea. Pe liberali i-a ajuns din urmă, timpul, nu Orban sau Cioloş, în timp ce pesedeii încep să fugă de acelaşi timp spre un orizont nedefinit. Oricum vin algerile, doar că ele vin pentru toată lumea. Se ceartă, noah, chiar se ceartă pentru alocaţia pentru copii. Liberalii vor să o crească de la 84 de lei la 200, doar că Senatul nu a acceptat noul proiect legislativ. Că alocaţia a crescut în 2015 la dorinţa PSD, doar că PNL spune că nu e adevărat. Până una –alta, 84 de lei mi se pare o sumă ridicolă, la fel şi 200 de lei. Nu e nimic, dar nu e suficient. Poate că nu sunt bani, poate că nu mai au timp şi nici bani.
Mda, cred că nu mai e foarte mult timp, în vreme ce Vâlcov, ştiţi ăla cu banii din cimitir, spune că, cheia bugetului e la UDMR. Ioi, Iştenem, ce-o zice de asta Moromote: Ce dreaku, statul are destui bani… Da, dar timp nu prea mai are. Nu cred că ştiţi de faptul că, o părticică din replicile din Interstellar sunt din poemul unui mare scriitor american: Thomas Dylan. E vorba de poezia: Nu trece supus în acea noapte mare: Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare, Deşi virtuoşi, n-au nici un surplus în ora din clepsidre; Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Categoria: EDITORIAL

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *