Prundu Bîrgăului și Tihuța ultimele stații ale poștalionului ce făcea legătură între Transilvania și vechiul Regat

Prundu Bîrgăului și Tihuța ultimele stații ale poștalionului ce făcea legătură între Transilvania și vechiul Regat

Informatiile despre trecutul îndepartat al acestei vai sunt putine si fragmentate, vestigiile arheologice atesta ca Valea Bârgaului a fost locuita de la sfârsitul epocii neolitice sau începutul epocii bronzului si epocile imediat urmatoare. Dupa cucerirea Daciei de catre romani si colonizarea ei, stapânirea romana s-a întins pâna la hotarul de vest al Vaii Bârgaului. Iulian Martian, în lucrarea “Tara Nasaudului înainte de militarizare”, aminteste de un drum roman care ar fi strabatut Valea Bârgaului si trecatoarea din acesti munti, spre nord pâna la vârful Magura, unde exista si astazi acest drum construit din piatra cubica, drum acoperit în prezent de pajisti.

Dupa cucerirea Transilvaniei de statul feudal maghiar (sec. XI-XIII), populatia Vaii Bârgaului a fost transformata în iobagi, iar teritoriul – daruit unor familii de mari feudali. Prima atestare documentara a Tarii Bârgaului cu numele de Borgo dateaza din 1317, când o comisie de functionari ai comitetelor Dabâca si Sonlocul inferior face o împartire de proprietati în Muntii Bârgaului între familiile nobiliare Bethlen si Apaffy.

În anul 1506, Valea Bârgaului a fost cumparata de la contele Nicolae Bethlen cu 600 de florini de aur, de catre sasii bistriteni. Din anul 1529 intra în stapânirea Moldovei odata cu cetatea Bistritei, primita de Petru Rares pentru ajutorul oferit voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya, iar în anul 1552 Tara Bârgaului reintra în stapânirea nobililor Bethlem.

Statutul acestei vai se schimba odata cu conscriptia militara din anul 1783, când, din dispozitia împaratului Josif al II-lea, domeniul Borgo este rascumparat din proprietatea familiei Bethlem cu 700.000 de florini si încorporat regimentului al II-lea de granita de la Nasaud, iar locuitorii au fost eliberati din starea de iobagie. Militarizarea tinutului era impusa de considerente de ordin militar.

O cladire care a facut istorie

“Capitala” Vaii Bargaului ar fi comuna Prundu, condusa de ani buni de primarul Doru Crișan, imobilul (foto) care adaposteste primaria fiind martorul unor trecute vremuri.Se pare că sediul primariei a fost ultima stație postalion din Imperiul Habsburgic, iar, mai pe urma, de la granita de est a Imperiului Austro-Ungar (1876-1918), granita stabilita in zona localitatii Piatra-Fantanele, acolo unde inca mai exita bornele de demarcatie, cat si mici cazemate. De asemenea, spațiul vechii piețe era pe acele vremuri locul unde se schimbau caii postalionului.

Mai mult, există informații ca la fostul han al comunei, situat undeva in apropierea Grupului Scolar “Radu Petrescu”, au poposit, fiecare la vremea lui, Bram Stocker, care se spune ar fi degustat faimoasa tuica de pe Bargau, dar si marele poet Mihai Eminescu, in vremea cand mergea la Viena pentru studii.

De asemenea, vienezul Adolf Schmidl, în intenţia lui de a scrie un amplu ghid de călătorie prin provinciile imperiului habsburgic, a trecut şi prin Bucovina, venind dinspre Bistriţa, prin valea Bârgaielor, staţii de poştă întâlnind la Poiana Stampei, Dorna, Valea Putnei, Pojorâta, Vama, Gura Humorului, Stroieşti şi Suceava. Fără să-şi dateze întâmplările, dar publicând, în revistele vieneze, începând cu anul 1822, fragmente de materiale, Schmidl face, astfel, o datare indirectă, care ţin de începutul secolului al XIX-lea.

*

Valea Bistriţei Mici

Valea Bistriţei Mici

*

Călătorind pe valea Bârgaielor, pe „Şoseaua Franciscană”, cum se numea, din 1817, în cinstea împăratului Francisc, care o folosise în acel an, „drumul împărătesc” al lui Isof al II-lea, Schmidl precizează că „Josenii Bârgăului predă, în fiecare an, 70.000 de lulele de pământ, care merg, în primul rând, în Bucovina” şi că „drumul se ridică, treptat, spre pasul Bârgăului, un defileu îngust în munte, prin care se prăvălea în jos Bistriţa. De aici, drumul a fost tras, în 1812, într-un urcuş lin şi uniform, pe vârful muntelui de la Măgura Calului. Staţia de poştă Tihuţa este o colonie. Odinioară, drumul ducea, de la pas, pe deasupra Dealului Zimbrilor, până la postul de graniţă, de odinioară, Iliuşa, şi, apoi, iarăşi foarte abrupt, pe vârful înalt al Măgurei. Noul drum are numeroase poduri masive, deasupra multor prăpăstii, dintre care ultima este cea mai minunată. Un viaduct de piatră duce, de-a curmezişul, deasupra unei văi largi, şi are, în mijloc, o arcadă înaltă, prin care formează un torent o cascadă însemnată.

*

Muntele Măgura Calului

Muntele Măgura Calului

*

Piscul pleşul al Măgurei oferă o privelişte înspăimântătoare şi grandioasă asupra unor munţi nenumăraţi şi a unor defileuri adânci. Ajungi, acum, la posturile de graniţă ale Transilvaniei înspre Bucovina, unde un comandament militar cercetează trecătorile, şi, curând după aceea, se ajunge la Poiana Stampei, prima localitate din Bucovina, formată numai dintr-o casă de poştă şi dintr-o cazarmă mică.

*

Drumul duce, acum, peste coama lată a unui munte, în valea atrăgătoare a Dornei, la vărsarea Dornei în Bistriţa Aurie. Ţinutul este bogat în minunate izvoare de apă minerală acidă, dintre care mai multe sunt folosite pentru băi.

Satul Dorna are şase ceasuri în lungime şi este format din Dorna Candrenilor şi Vatra Dornei, unde se află vama de frontieră. În susul apei, pe valea Bistriţei Aurii, urmează târgul de munte Iacobeni, unde se exploatează, din 1786, o mină de fie, cu 19 galerii, dintre care cea mai bogată este Valea Stânei; la Arşiţa, se mai găseşte şi azbest. Două furnale înalte, zece cuptoare de afânare, deservite de un fierar, patru forje, un meşter de cuie, predau, cu 224 de lucrători, 15.000 de chintale de fier brut, 90 de chintale de fontă, 4.427 chintale de oţel în bare, 41 de chintale de plumb, 243 de chintale de unelte, 16.904 bucăţi de lopeţi ş. a., 363.000 de cuie.

Categoria: Istorie Politică