Primarul –fermier de la Sînmihaiul de Câmpie: Ioan Mate – E mai bine aici ca la oraş!

Primarul –fermier de la  Sînmihaiul de Câmpie: Ioan Mate – E mai bine aici ca la oraş!


Fix la 6 dimineaţa e în picioare, iar la 6 şi 30 e în câmp. Vorbeşte tare, strigă acolo unde e nevoie, organizează o nouă zi de muncă. Combina merge la recoltat orzul, în fermă se lucreză deja “în draci”, unii la porumb, alţii la floarea soarelui, mai e livada, dar şi stâna. E cât se poate de clar: pentru Ioan Mate şi anagajaţii săi a început o nouă zi lungă sub soarele arzător .

Muncim între 12 şi 14 ore pe zi

După ora opt, îşi lasă angajaţii în cîmp şi merge la primărie: “ Aici e principala activitate. Avem atâtea de făcut. Uite, acum am terminat cu Centrul de Informare Turistică şi, pregătesc documentele pentru a construi o nouă primărie, chiar în apropierea căminului cultural. Va fi o clădire modernă şi cât se poate de utilă”, ne spune Mate.

Nişte tablouri ale lui Van Gogh

Pe vremuri se chema ferma vegetală, acum, alături de Ioan Mate vizităm cele 27 de hectare de floarea soarelui : zeci de mii de tablouri ale lui Van Gogh pe un camp uriaş, aşa arată cultura de floarea soarelului semănată de oamenii lui  Mate: “ Cred că e cel mai mare lot de floarea soarelui semănat şi, iată, crescut bine şi sănătos din judeţului Bistriţa-Năsăud. Toată producţia o trimit la Carei. Îmi scot investiţia care e mare la floarea soarelui: 2.800 de lei la hectar. Sunt bani mulţi dar merită, pentru că avem în acest an o cultură excelentă”, explică Ioan Mate.

s2

Mai parcurgem cîţiva kilometri, la orizont  aerul ia foc, iar  din văzduhul încins ca o plită aşezată deasupra unui flăcări uriaşe, începe să curgă plumb topit. O amiază de iulie. Oprim la marginea unui lan uriaş de porumb. Are peste doi metri, iar fructul a început să lege: “ Aici sunt 146 de hectare de cultură de porumb, o parte de siloz, o mare parte de consum”, mai spune Mate.

Sfecla de zahăr, cultura preferată a lui Mate

 

De cealaltă parte a drumului străjuit de soldaţii în verde, înalţi şi mustăcioşi, îngropate în pământul afînat se odihnesc sfleclele de zahăr, zeci de hectare de sfeclă de zahar. Mate scoate o căpăţână din pământ. Mâini şi gesturi de om priceput, de agricultor. O căpăţînă de aproape un kilogram, până în octombrie, la recoltat, va ajunge la peste două kilograme. Toată cantitatea de sfeclă e contractată cu fabrica de zahăr de la Luduş, dar cheltuielile sunt mari, cultura asta fiind una sensibilă, de care trebuie să ai grijă. Nu te poţi juca de-a agricultura. . Un hectar de sfeclă de zahăr te costă undeva la 1.400-1.500 euro. Este o investiție destul de mare, dar prezintă avantajul că, există acel contract încheiat între fermier și fabrica de procesare care îți asigură desfacerea. La recoltare ai nevoie doar de o remorcă pentru a transporta rădăcinile de sfeclă la poarta fabricii, aceasta o cântărește, îi stabilește conținutul de zahăr și îți dă banii pe producție.

Sfecla de zahăr este foarte mare consumatoare de inputuri.

Cheltuielile cele mai însemnate se fac cu ierbicidele, pesticidele și îngrășămintele.

“Fertilizarea depinde de terenul în care vrei să însămânțezi sfecla. Pe baza analizelor de sol se stabilește rețeta de fertilizare, în pricipiu se fertilizează cu azot, fosfor și potasiu, după care se dă cu un complex de 5 microelemente. În mod normal, la un hectar de sfeclă, ca să poți face o producție de peste 60 tone, trebuie să aplici o cantitate de 800-1.000 kilograme de substanță brută”, povesteşte Mate.

Îngrășămintele complexe se aplică toamna, iar cele cu azot se dau în perioada de vegetație. Se dau și îngrășăminte foliare, în cantități mici, 3-5 kilograme pe hectar, aplicate de 2-3 ori, în funcție de cum arată cultura.

În ceea ce privește regimul de apă sunt esențiale trei luni: iunie, iulie și august, perioadă în care regimul de precipitații trebuie să fie destul de abundent. ”În această perioadă sfecla de zahăr are nevoie de foarte multă apă, pentru că aceasta este perioada de dezvoltare maximă, când se dezvoltă rădăcina, volumul de frunze și se acumlează zahărul. Dacă în această perioadă precipitațiile normale din zona unde se află cultura se vor situa sub media multianuală atunci producția de sfeclă de zahăr va scădea mult sub 40 tone pe hectar”, explică interlocutorul nostru. Potrivit lui Mate,  producţia pe care o va scoate în acest an va fi de 68 de tone pe hectar.

 

Mult grîu, preţuri mici

De la sfecla de zahăr atât de dragă primarului din Sînmihaiu de Câmpie, mergem la Stupini, acolo unde, sunt cultivate, acum gata de dat în pârg, numai puţin de 160 de hectare de grîu şi 25 de hectare de orz: “Acum se recoltează orzul, iar la finele acestei săptămâni, adică sâmbătă sau duminică, începem să recoltăm grîul. Muncim de la 9 sau 10 dimineaţa până pe la 21.00, zi lumină. Combina pe care o vedeţi recoltează 25 de hectare pe zi”. Cu toate acestea, Mate vorbeşte despre o criză cât se poate de serioasă de personal, de mecanici, de tractorişti: “ Trebuie să îi plătim bine ca să rămână la noi, dar, nu asta e problema, problema e lipsa tractoristului autentic, sunt tot mai puţini”, arată Mate.

s23

E tot mai cald, aşa că fugim din mijlocul holdelor de grîu şi orz la o stînă: aici sunt 2000 de oi şi un măgăruş care se hârjoneşte cu o oaie. O stînă modernă, curată. Suntem îmbiaţi cu caş şi urdă, direct de la sursă. Nicio o brânză din supermarketuri nu are un asemenea gust: “ Aici cele mai multe sunt muştele, pe urmă vin oile”, râde Mate. Inspectează locul unde ciobanii dau oile în strung: le mulg “ de amiază”, zice baciul.

Urcăm pe dealul cel mare. La poalele lui satul, satul atât de drag lui Ioan Mate:” E mai bine aici ca la oraş. Vin vremuri nu tocmai uşoare, iar aici,la ţară, câte ceva de mâncare se va găsi tot timpul”, conchide primarul comunei Sînmihai. “Aşa, să fiu şi eu un fel de profet, dar cred că munca va salva ţara asta”.

 

Categoria: AGRICULTURA