POVEŞTILE LUI DANIEL SUCIU

POVEŞTILE LUI DANIEL SUCIU

Deputatul Daniel Suciu nu uită că a lucrat în presă! Şi bine face, pentru că dincolo de campanie, el scrie adevărate reportaje. Citiţi pe primul dintre acestea, scris după ce a ajuns cu echipa sa de campanie la Miceştii de Câmpie, satul copilăriei…

 

Oamenii câmpiei.În satul copilăriei. Aici mi-e greu să vorbesc politică. La Miceși sunt amintiri, oameni dragi și mama Victorița. Satul cu mult prea multe văduve, satul care sub ochii noștri rămâne încet încet pustiu. Tuturor celor ce astăzi viețuiesc în Chiciudi, multă sănătate. Doamne-ajută! Suntem echipa PSD și venim cu inima deschisă către bistrițeni, oriunde ar fi.

PRIMA POVESTE 

Indrei îl știe lumea. Andrei îl cheamă de fapt, iar în 1940 era Andras. Are 93 de ani, cel mai în vârstă dintr-un sat cu aproape 80 de văduve. La Micești. După dictatul de la Viena, satul lui era în Ungaria, iar celelalte 2 în România. Cum lompașele trebuiau stinse pe înserat, oamenii își puneau hârtie albastră la fereastră să poată avea lumină. Fiind premilitar, l-au trimis din sat, a stat în regim închis 2 săptămâni în Prundu Bârgâului, apoi l-au ținut în Viișoara alături de alți tineri români. A fugit acasa de dor, de fapt a mers pe jos 3 zile. Tot atunci și-a luat rămas bun de la ultimul evreu din sat…E surprins că îl țin minte din copilărie. Tot el mi-a spus de străbunicii mei, unul care a murit la Cotul Donului și unul zdrobit de căruță după ce a dus un comunist la o ședință. Ca avea ordin. A lucrat și el 30 de ani la CAP, a potcovit mii de cai și zice că nu a lăsat veci stiloul din mână. M-am uitat surprins, a zâmbit și mi-a zis că stiloul lui a fost furca. L-am întrebat ce crede că va fi de lumea asta. Tot zâmbind…mi-a zis că pentru el doar Dumnezeu știe. Că el azi e. Mâine nu mai știe. Avea totuși o lacrimă de nostalgie. Nu după hârtia albastră, nu după CAP. Ci după caii lui, copii și alte zile. Când oamenii erau altfel.

Categoria: EVENIMENT