PACT CU DIAVOLUL LA CHIȘINĂU

PACT CU DIAVOLUL LA CHIȘINĂU

Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), condus de Vlad Filat şi Partidul Democrat din Moldova al lui Marian Lupu şi Vlad Plahotniuc şi-au publicat acordul de coaliţie, după ce au încheiat Alianţa Politică pentru o Moldovă Europeană (APME), ca urmare a negocierilor demarate după alegerile din 30 noiembrie 2014. PLDM şi PDM împreună cu Partidul Liberal (PL) condus de Mihai Ghimpu au obţinut împreună 55 de mandate de deputaţi din cele 101 ale Parlamentului şi era de aşteptat să se coalizeze la fel ca după alegerile din 2009 şi 2010. Cu toate acestea, PLDM şi PDM au preferat să încheie o coaliţie bazată pe sprijinul parlamentar al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) condus de veteranul Vladimir Voronin. PL, un partid pro-românesc şi pro-NATO şi UE a fost aruncat astfel în opoziţie.

Minciuna

Alianţa PLDM-PDM a fost atacată din toate părţile şi acuzată că va guverna cu sprijin parlamentar PCRM  şi că va frâna astfel „parcursul european al republicii”. Pentru a arunca praf în ochii publicului, cei de la APME au publicat acordul de coaliţie.

Documentul în sine este apă de ploaie.  Se înşiră doar „priorităţile”, o listă lungă cu expresii vagi de genul „asanarea sectorului bancar”, „eradicarea corupţiei” sau chiar „măsuri orientate spre sporirea bunăstării cetăţenilor şi creşterea calităţii vieţii”, fără a se spune însă cum se vor rezolva aceste „priorităţi”. În rest, două pagini despre cum îşi vor împărţi funcţiile şi încă vreo zece pagini pline de clauze avocăţeşti pe care cei doi parteneri, PLDM şi PDM le-au introdus în încercarea de a se asigura că nu se vor trage pe sfoară unul pe altul.

Minciuna cea mai mare este lipsa din acordul publicat a înţelegerii cu cel de-al treilea partener din coaliţia parlamentară, comuniştii lui Voronin, care asigură sprijinul parlamentar pentru viitorul guvern PLDM-PDM.  Înţelegerea dintre PLDM, PDM şi PCRM nu poate funcţiona ca la iarmaroc, unde vânzătorul stă cu mâna stângă pe bani şi cu dreapta pe marfă, pentru că trocurile politice dintre cei trei au o anumită ordine cronologică. Întâi va trebui ca PCRM să voteze conducerea Parlamentului şi învestirea noului guvern şi abia mai apoi îşi va primi partea cuvenită din putere. Aşadar, înţelegerea PLDM-PDM-PCRM, care nu este dată publicităţii, are prevederi şi termene foarte concrete, puse pe hârtie, pentru că altfel nu se poate.

Ce primeşte PCRM

În primul rând PCRM va primi bani. Încă de anul trecut, deputaţii PLDM au promovat un proiect prin care firma de construcţii „Glorinal” apropiată de clanul Voronin să primească o scutire de impozite de 25 milioane lei moldoveneşti, cam 2 milioane dolari la vremea respectivă. Liberalii lui Ghimpu au sesizat Curtea Constituţională şi au obţinut anularea  amendamentului respectiv, votat de majoritatea parlamentară.

Republica Moldova: Andrian Candu a fost ales președinte al Parlamentului

zoom

Dar 2 milioane dolari sunt doar bani de ţigări pentru Oleg Voronin, oligarhul moldovean care este fiul lui Vladimir Voronin. Oleişca, cum îl alintă Vlad Filat, în doar 16 luni – de la 22 ianuarie 2008 până la 29 mai 2009 –  a achitat în magazine, hoteluri şi alte localuri de lux de peste hotare, mărfuri şi servicii de aproape 8 milioane dolari cu CARDUL BANCAR, iar rulajul total al tranzacţiilor sale cu cardul bancar a fost în această perioadă de aproape 190 milioane de lei moldoveneşti (cam 15 milioane dolari la vremea respectivă).

Bineînţeles că „europenii” de la Chişinău care veniseră la putere cu lozinca „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”, au îngropat dosarul penal deschis beizadelei comuniste pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. La 24 martie 2014, Compania azeră „EVRASCON” a câştigat licitaţia de la ministerul Transporturilor pentru  reabilitarea a 17,6 km de drum. Valoarea contractului este de 23,1 milioane de euro.

Numai că  Ecaterina Voronina, fiica lui Oleg, respectiv nepoata lideului comunist Vladimir Voronin, este căsătorită cu fiul lui Mussa Panahov, ministrul adjunct al Transporturilor din Azerbaidjan.  Katia şi Mussa au făcut o nuntă ca în „1001 de nopţi”.

Refuzul PLDM-PDM de a da liberalilor lui Ghimpu Ministerul Transporturilor a fost unul dintre motivele principale ale eşecului tenativei de creare a unei alianţe europene PLDM-PDM-PL. Un ministru al Transporturilor provenit din PL ar fi refuzat să finanţeze firmele clanului Voronin din banii ministerului şi ar fi dinamitat astfel posibilele înţelegeri oculte încheiate de Filat şi Plahotniuc cu liderul comunist Voronin.

PCRM are însă şi un program politic pe care vrea să îl impună partenerilor săi „europeni” din APME. În primul rând „consolidarea societăţii”, termen însuşit deja şi de PLDM şi PDM.

Dar în jargonul politic de la Chişinău „consolidarea societăţii” este o denumire de cod pentru reprimarea identităţii româneşti din Basarabia. Pasămite societatea ar fi divizată pe criterii identitare români/moldoveni, la care se adaugă şi prezenţa rusofonilor. Societatea trebuie „consolidată” în jurul unei idei naţionale, crearea naţiunii moldoveneşti, care la oportunistul PLDM este „civică”, iar la PCRM şi PDM este de-a dreptul „etnică”. Deja Marian Lupu, preşedintele PDM, care se prezintă ca vorbitor de „moldovenească” pretinde că „noţiunea de limba română este folosită excesiv”.

Filat pare să se fi pliat şi el, din moment ce Biroul Naţional de Statistică, controlat de PLDM refuză să publice datele oficiale ale recensământului din 2014, după ce scurgeri de informaţii au relevat că numărul vorbitorilor de română – 40% l-ar fi întrecut pe cel al vorbitorilor de „moldovenească” – 38%. 

PL al lui Mihai Ghimpu nu ar fi avut ce căuta într-o asemenea combinaţie de guvernare, pentru că este un partid susţinător al identităţii româneşti. La sesizarea deputaţilor PL, Curtea Constituţională de la Chişinău a stabilit pe 5 decembrie că limba oficială vorbită în Republica Moldova este limba română, detalii, fapt care a avut efecte şi în străinătate. De exemplu, Google a renunţat la versiunea în limba „moldovenească”.

În acelaşi sens, al războiului identitar cu tot ceea ce este românesc, PCRM are ca prioritate „sărbătorirea a 70 de ani de la Marea Victorie”. Este vorba despre victoria aliaţilor împotriva Germaniei naziste, la 9 mai 1945. În Republica Moldova evenimentul este prilej de nesfârşite dezbateri identitare şi istorice, dacă în 1940, respectiv 1944 Basarabia a fost ocupată, sau dimpotrivă, eliberată de armata sovietică. În plus, comemorarea eroilor căzuţi pe front şi zdrobirea regimului totalitar nazist au fost transformate de preşedintele rus Vladimir Putin într-o adevărată orgie propagandistică pentru proslăvirea regimului său.

Republica Moldova: Andrian Candu a fost ales președinte al Parlamentului

zoom

În anul 2010, AIE 1, prima coaliţie europeană formată după înlăturarea de la putere a regimului Voronin, a fost serios zguduită de această dezbatere istorico-identitară. Mihai Ghimpu,  pe atunci preşedinte interimar, a anunţat că va interzice militarilor moldoveni să onoreze invitaţia Moscovei de a mărşălui în Piaţa Roşie cu ocazia paradei din 9 mai 2010, cu ocazia Zilei Victoriei, deplasare hotărâtă de AIE 1.

Ghimpu a mai dat şi un decret pentru comemorarea victimelor ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940, fapt care a stârnit furia adversarilor şi „aliaţilor” săi politici. Guvernul şi preşedinţia Republicii Moldova se pregătesc de pe acum pentru evenimentul de la 9 mai 2015, care a fost impus statelor ex-sovietice din Comunitatea Statelor Independente (CSI).  Prezenţa unui „zurbagiu” ca Ghimpu în coaliţie fireşte că ar fi stricat petrecerea.

PCRM mai vrea ca în actuala legislatură să consolideze şi „neutralitatea” Republicii Moldova, adică să împiedice orice apropiere de NATO. În această privinţă, PDM este total de acord cu PCRM, în timp ce oportunistul PLDM la Moscova se pronunţă contra NATO, la Chişinău se abţin dar ar fi pentru, iar la Bucureşti sau Bruxelles se arată atlantişti înflăcăraţi. Dimpotrivă, în ultima campanie electorală sloganul PL a fost „Cu PL în NATO şi UE”. Mai mult, PL a depus o sesizare la Curtea Constituţională cerând anularea articolului privind neutralitatea Republicii Moldova. Dacă privim problema Republicii Moldova strict în termeni de securitate, este clar că Ghimpu şi ai săi nu ar avea ce căuta în peisaj, după opinia PCRM-PLDM-PDM.

Arbitrajul lui Vladimir Putin

Este exclus ca PCRM să se fi înţeles cu PLDM şi PCRM fără să aibă garanţii, iar acestea nu puteau fi acordate decât de Rusia. Am menţionat deja declaraţiile lui Voronin care a spus că nu va mai face niciodată înţelegeri cu Filat care ar fi fost laş şi nu ar fi mers până la capăt cu Voronin în privinţa alegerilor anticipate organizate după criza politică din 2013. Cât despre PDM, acesta a fost relansat de Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului în regimul Voronin şi de Vlad Plahotniuc, pe atunci oligarhul favorit al comuniştilor. Din moment ce aceştia l-au mai trădat o dată pe Voronin, veteranul comunist nu ar mai fi avut niciodată încredere în cei doi foşti tovarăşi fără garanţii ferme din partea unui terţ.

Garantul nu poate fi decât Vladimir Putin, cel mai popular om politic printre moldoveni, potrivit tuturor sondajelor de opinie. În 2013, imediat după ce PL a fost eliminat din coaliţia de guvernământ formată în 2010, guvernul Republicii Moldova a dat unor obscuri investitori ruşi principalele obiective economice rămase până atunci sub controlul statului: Banca de Economii a Moldovei şi Aeroportul Internaţional Chişinău.

PLDM şi PDM  au trimis constant semnale de dragoste către Moscova în timpul ultimei campanii electorale dar şi după alegeri. Adrian Candu, proaspăt preşedinte al parlamentului, a declarat pentru RIA Novosti chiar înainte de alegeri că va da ruşilor căile ferate din Republica Moldova. Pentru realizarea planului, prezenţa unui liberal la Transporturi ar fi fost inacceptabilă. 

Premierul Iurie Leancă, singur şi nesilit de nimeni a declarat pentru agenţia publică de ştiri că Republica Moldova nu va adera la NATO. Leancă a folosit canalul potrivit pentru a fi sigur că informaţia ajunge acolo unde trebuie. .

Declaraţia a fost făcută vineri, 27 noiembrie 2014, cu numai două zile înainte de alegerile din 30 noiembrie 2014. Este clar că Leancă nu s-a manifestat electoral, pentru că alegătorii PLDM sunt în principal pro-occidentali şi asemenea declaraţie putea să-i supere chiar în pragul votului. Din acest motiv şi PLDM are o atitudine ambiguă şi preferă să evite subiectul NATO, în măsura posibilităţilor. Este clar că Leancă a transmis un mesaj Moscovei.

După alegeri, Marian Lupu, preşedintele unui partid pretins pro-european a anunţat că cererea de aderare la UE pregătită de autorităţile de la Chişinău nu va mai fi depusă, pentru că oricum va fi respinsă.

Bineînţeles că şi şocanta declaraţie a lui Lupu este tot un semnal pentru Kremlin. Lupu minte cu neruşinare că declaraţia ar fi fost respinsă. Conform Tratatelor europene, orice stat situat pe continentul european poate depune cerere de aderare. Unica cerere de aderare respinsă de UE în întreaga sa istorie a fost cererea Marocului, stat aflat pe continentul african. A fost primit în UE Cipru, care se află în largul coastelor Orientului Mijlociu şi s-au deschis negocierile de aderare cu Turcia, stat situat în proporţie de 97% în Asia. UE nu respinge cererile statelor europene despre care presupune că nu sunt pregătite pentru aderare, cel mult le îngroapă. Aşa s-a întâmplat în 1992 cu cererile depuse de preşedintele ceh Havel şi polonez Wallesa, iniţiativele lor de aderare fiind considerate extravagante la Bruxelles.

România a pierdut partida

Este vădit că actuala coaliţie de la Chişinău a tras frâna de mână a integrării europene, ceea ce este un eşec pentru România. Conform tuturor documentelor şi discursurilor oficiale de la Bucureşti pe acest subiect, integrarea europeană a Republicii Moldova a fost o prioritate a politicii externe româneşti. Pentru ca pilula să fie şi mai amară, guvernanţii de la Chişinău vor trece şi la reprimarea identităţii româneşti, după cum arată toate semnele.

Ce-ar mai putea să facă Bucureştii în această situaţie? Nimic. Mai bine să stea de-o parte şi să urmărească evoluţia evenimentelor, decât să mai facă vreo prostie. Mai ales că situaţia actuală se datorează mai degrabă inadecvării factorilor politici din România decât uneltirilor lui Vladimir Vladimirovici Putin. Ironia sorţii, pierdem când Putin e la pământ, devenit un paria al lumii civilizate, iar Federaţia Rusă este în pragul falimentului. Tot ironia sorţii (ori sado-masochism) ar fi şi ca guvernanţii români, în lipsă de alte idei, să sponsorizeze în continuare „necondiţionat”, ori „ferm şi constant” coaliţia antiromânească, sau cel puţin neromânească de la Chişinău.

http://www.puterea.ro/politica/pact-cu-diavolul-la-chisinau-protocolul-secret-al-acordului-de-coalitie-107876.html