O zi cu Peluza Albastră

O zi cu  Peluza Albastră

 Probabil veți spune că un preot nu prea ar trebui să iubească ecologia și sportul ci să își vadă de altar și de slujbele bisericii.Însă și ecologia și sportul aduc sănătate trupească și sufletească.Asta m-a îndemnat să cunosc oameni care aruncă sămânța sănătății în sufletele și în trupurile noastre.Un ecologist care are suflet de înger, Cristian Țetcu, mi-a deschis mintea să înțeleg că în scurta noastră viaţa pământeană, urmată de eternitatea fericită, Dumnezeu ne dăruieşte o seamă de frumuseţi care, dacă le ştim culege, ne încântă fiinţa, învingem urâtul şi poverile: zorile unei zile cu cântecul luminii şi al păsărilor, amurgul zilei când se lasă noaptea de basm, florile şi rodul câmpului, cântecul trist al apelor nestatornice.

Căutam de o vreme și un om care să îmi vorbească despre sport, mai ales că părintele mitropolit Andrei ne îndeamnă des să zidim în sufletele tinerilor noștri din parohiile noastre dragostea pentru sport în locul patimilor:băutura,fumatul și drogurile care distrug aripile vlăstarelor noastre în zborul lor spre împlinire din această viață.Un proiect care dorește să reînvie sportul în județul nostru mi l-a scos în cale pe Horațiu Pașca,un profesor de sport care a intrat pe drumul greu al antrenoratului în handbal.După ce a confirmat la Universitatea Cluj s-a întors acasă să pună sufletul ca Bistrița să intre în elita handbalului național.În scurt timp sala polivalentă din Bistrița a cunoscut magia sportului din anii 90’.La capătul unui parcurs perfect în anul 2016 la Bistrița se scrie istorie reușindu-se intrarea in prima ligă a handbalului național.Bucuria a fost mare.Sub semnul acestei bucurii sportul a început să lege prietenii.

O mână de băieți sufletiști a fost în tot acest timp alături de Horațiu Pașca în drumul lui de a aduce bucuria sportului la Bistrița.Fosta galerie a echipei de fotbal Gloria Bistrița și-a găsit casă nouă în sala polivalentă la toate meciurile noii echipe promovate în prima ligă a handbalului național:oameni care muncesc în oraș,elevi de la școlile din Bistrița,mici patroni,cu toții și-au dat mâna să susțină handbalul bistrițean cum știu ei mai bine,cântând cu patos mândria de a fi bistrițean.Spectacolul pe care îl oferă este total iar tobele bătute cu măiestrie te duc cu gândul la o luptă între gladiatori din Colosseumul roman.

Acasă ca acasă,însă băieții ăștia sufletiști și-au propus să le însotească pe fete la toate meciurile din țară:la Roman,la Cluj-Napoca sau la Galați.

Nu puteam refuza invitația lui Maximilian ,cel care conduce grupul susținătorilor,de a-i urma la ultimul meci pe care echipa noastră de handbal l-a susținut la Brașov săptămâna asta.Doream să îi cunosc pe fiecare dintre ei.Drumul l-am parcurs într-un microbuz timp de patru ore.Au fost poate cele mai frumoase ore din viața mea ,timp în care i-am ascultat pe acești băieți depănând amintiri despre vremurile de glorie ale fotbalului bistrițean,despre lordul Jean Pădureanu și despre fiecare jucător bistrițean care a ajuns la echipele de fotbal din țară și din Europa.Vorbeau cu mândrie despre toți:despre Balint,despre Viorel Moldovan sau despre Sănmărtean.Despre cum s-au luptat acasă, la Bistrița, de la egal la egal cu echipele titrate ale Europei:Zaragoza sau Fiorentina.Victorii,înfrângeri,lacrimi și bucurii.Acum toate amintiri.

Vine și vremea meciului la Brașov.Și-au luat steagurile și tobele și au intrat în templul handbalului din Brașov.Aici, galeria rivală formată din pensionari cuminți s-au văzut întrecuți de gladiatorii mei. Zece oameni au cântat tot meciul din tot sufletul , s-au bucurat și au plâns la fiecare fază a meciului.Tobele au bătut de mama focului.Înfrângere.Ar fi trebuit să lase capul în jos rușinați.Dimpotrivă:cântau mai tare cu bucurie și mândrie că sunt bistrițeni.Un polițist de la Poliția Locală din Brașov vine și mă felicită pentru dragostea și devotamentul pe care le au băieții ăștia pentru sportul din județul lor.La sfârșit le cântă fetelor:’ Suntem mereu cu voi…aveți încredere în noi !’’.După meci, le așteaptă afară și le aplaudă.Nici un reproș,nici o vorbă de mustrare,nimic.Doar aplauze și lacrimi,încurajări și speranțe.

Vă mărturisesc că în viața mea nu am mai întâlnit vreo pildă mai frumoasă de prietenie și de omenie.Pentru ei Bistrița înseamnă :’’ O comunitate, o echipă. Același vis frumos care a început cu Gloria Bistrița și continuă cu C.S.M Bistrița”’!

Mă înclin cu respect înaintea voastră ! Mulțumesc lui Dumnezeu că existați bistrițeni cu sufletul frumos!

Preot Rus Vasile

Categoria: Sport