O scrisoare veche de 48 de ani și războiul românilor din Galiția

O scrisoare veche de 48 de ani și războiul românilor din Galiția


 

Idealuri ca unirea și păstrarea suveranității statului românesc au fost posibile prin jertfa înaintașilor care au luptat pe fronturile de război din Europa, îndurând foamea și frigul, dar mai ales dorul de cei dragi de acasă. Mulți dintre acești eroi și-au pierdut viața fără să-și mai vadă o data părinții, copiii sau frații. Alții, mai norocoși, s-au întors și au trăit alături de familie, dar nu au uitat niciodată războiul la care au luat parte. Cum anii au trecut, rând pe rând, veteranii de război ne-au părăsit, trecând în eternitate la fel de discret cum au trait toată viața. În urma lor, familiile au rămas să păstreze nealterată amintirea celui care a luptat pentru România și, în foarte puține cazuri, mărturii materiale ale participării acestuia la războaiele duse de țara noastră.

Una dintre aceste mărturii materiale ale participării în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial a fost postată pe Facebook de domnului Alexandru Ovidiu Micu din Bistrița. Este vorba de scrisoarea pe care tatăl său a trimis-o, din Galiția, unei surori, Mărioara, în care își înștiințează familia că este bine și transmite sănătatea părinților și cunoscuților.

Conținutul întreg al scrisorii în versuri este următorul:

 

,,Scrisă în ziua de 14 iulie 1941, Astăzi trist și pus pe gânduri, vă compun aceste rânduri, undeva în Galiția, pământ blestemat, nu l-aș fi cunoscut. Iubită surioară In primele mele rânduri de scrisoare, îți doresc zile ușoare și viață îndelungată,să ne mai vedem odată. Vei știi soră despre mine că până în prezent sunt bine, sunt bine și sănătos ca un trandafir frumos. Să fii bine sănătoasă ca o viorea frumoasă. Am primit a ta scrisoare mulțumindu-ți foarte tare. Ce a fost scris am înțeles tot, cum va merge lucrul. Pachetul nu l-am primit, nu știu dacă l-oi primi.Voi scrie ieu. Acum nemai având de scris, voie bună și sănătate la tătica, la mamica, la Nicu și la tăți prietenii noștri. Astept răspuns.. Nici o viață nu-i ușoară ca viața militară, Nu iește armata grea cummui pioneria”.

Scrisoarea de pe front se încheie cu următoarele versuri: ,,De m-aș face un flutur mic/m-aș băga în acest plic./Și când plicul va fi rupt/Ași ieși să te sărut./ȘTEFAN”.

Expeditorul acestei scrisori, soldatul Ștefan, avea 20 de ani când trimitea, de pe front, această scrisoare. Născut la 25 decembrie 1921, Șefan Micu a lui Nicolaie a lui Cepoi din Panticeu (județul Cluj) a fost în război în perioada 1940-1945 (sau 1946), după cum a declarat pentru Mesagerul de Bistrița-Năsăud, fiul acestuia, domnul Alexandru Ovidiu Micu. Întors din război, Ștefan Micu a absolvit Facultatatea de Drept și a lucrat câțiva ani ca judecător la Năsăud, apoi consilier juridic, la instituții din Bistrița și Năsăud, până în momentul pensionării. A trecut în eternitate la 27 ianuarie 2003, la vârsta de 81 de ani. Au rămas amintirile despre un brav soldat care a luptat pentru România de astăzi. Recunoștință eternă, soldatule Șefan!

Cristina Rusu

 

Categoria: EVENIMENT