Noul PNŢCD BN , marele învins al unor alegeri pierdute din start (II)

Noul PNŢCD BN , marele învins al unor alegeri pierdute din start (II)

Scriam pe data de 8 iunie acest material, fiind unul din jurnaliştii care au pus sub semnul întrebării altoirea vechiului PNŢCD cu lideri de orientare neoprotestantă. Am spus atunci că nu este deloc simplu, că e greu să conduci un partid cu un asemenea trecut istoric, că performanţa vine doar muncind serios, şi multe altele. Acum preşedintele Ezechil Sighiartău a demisionat din funcţie, motivând faptul că nu a obţinut 6% din voturi, scorul PNŢCD fiind de 3,2%. Un motiv cât credibil, mai ales că un scor de 6% nu se obţine doar bătând din palme, iar un partid nu se construieşte stând la Bistriţa. Cu toate acestea, propolitica.ro  crede că demisia lui Ezechil Sighiartău are legătură şi cu desemnarea lui Robert Sighiartău pe funcţia de preşedinte al PNL. Cum şi de ce ? Vom afla în lunile care urmează. Acum vă invit să recitiţi analiza dedicată PNŢCD…

Destinele unor partide sunt legate direct de liderii acestora, personalitatea şi caracterul acestora, construind respectivul partid politic.

PNŢCD de rit vechi, adevăratul PNŢCD a fost partidul care a murit odată cu Iuliu Maniu şi a reînviat, puţin, câte puţin, după 1990, alături de Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Ion Diaconescu. Partid de filiaţie greco-catolică, inventat şi certificat în Transilvania ultimilor ani ai dualismului austro-ungar (1868-1918), Partidul Naţional Român, devenit, ulterior Partid Ţărănesc , PNŢCD a strălucit pe eşicherul politic bistriţean în perioada 1995-2000, perioadă în care defuncta Convenţie Democrată a guvernat România.

Au urmat anii disoluţiei politice şi reducerea activităţii până aproape de dispariţie, PNŢCD devenind o umbră a unei istorii politice postrevoluţionare deloc blândă cu partidele istorice. Cert, atât PNŢCD cât şi PNL tradiţional, nu au rezistat pe scena politică românească atât de lipsită de lideri politici şi mult prea sufocată de tot felul de preşedinţi de partide fără consistenţă şi doctrină.

De ce a pierdut PNŢCD-ul neoprotestant alegerile?

Încercarea de rebranduire a PNŢCD pe filiera penticostală s-a dovedit un fiasco, operaţia de schimbare nefiind una pe deplin reuşită. Ideea pastorului Ioan Panican, unul din apropiaţii lui Traian Băsescu, de-a suda peste greco-catolicism o peliculă neoprotestantă nu a avut impactul scontat cu toate eforturile depuse de noii lideri, adică de cei din familia Sigartău. Mai mult, includerea în noul staff al vechilor ţărănişti bistriţeni, Vasile Aldrofan, Constantin Totir sau chiar pe Ioan Chira de către Mircea Taloş, fost preşedinte al PNŢCD tradiţional, nu a rezolvat problema liniei conservatoare a ceea ce reprezintă creştin-democraţia europeană.

De ce?

E foarte simplu pentru cei care ştiu doctrină şi ideologie politică europeană – tradiţia partidelor conservatoare europene, dar şi a celui din Marea Britanie, nu va face niciodată casă bună cu baptismul democrat din Washington DC  sau cu doctrina WASP (white anglo-saxon protestant) a republicanilor texani din Houston în frunte cu Trump.

Greşită s-a dovedit şi abordarea cumva pompieristică a campaniei electorale şi a faptului că voturile, în marea lor majoritate, ar fi trebuit să vină doar de la fraţii penticostali. Nimic mai greşit!

Sunt sigur că dacă PNŢCD ştia să îşi reformateze şi să îşi restructureze mesajele, ele puteau ajunge şi la alţi creştini, nu doar la o singură confesiune.

Cele 871 de voturi obţinute de noul PNŢCD , vorbesc despre faptul că transformarea unui partid politic tradiţional într-o sinecură, într-o anexă a unei confesiuni, nu rezolvă problema comunicării cu omul simplu, cel care dă votul.

PR-ul politic nu e tot una cu cel al managementului de firmă, chiar dacă acesta este unul cât se poate de profesionist, unul care aduce bani. În politică e nevoie de bani, de foarte mulţi bani, dar mai este nevoie şi de alte foarte multe lucruri, printre care, atenţie, concentrare, limbaj adaptat şi multă persuasiune.

Pentru a avea viitor politic, PNŢCD, are nevoie de altceva, o unificare cu cineva, cu ceva, mai tânăr, mai ambiţios, pentru că experienţa şi tradiţia istorică fac casă bună cu tinereţea!

871 de voturi nu reprezintă nici un fel de garanţie, iar liderii noului PNŢCD trebuie să ştie acest lucru şi, neapărat, să îl înţeleagă.

 

Categoria: ANALIZE-COMENTARII