MILAŞ , BN: Casa părintească a cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu a dispărut efectiv de pe faţa pământului

MILAŞ , BN: Casa părintească a cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu a dispărut efectiv de pe faţa pământului


Comuna Milaş este una din cele mai îndepărtate localităţi de capitala judeţului BN, municipiul Bistriţa, satul în care s-a născut unul din cei mai importanţi cardinali greco-catolici, Iuliu Hossu fiind situată la aproape 60 de km distanţă.

„ Satul cu iepuri” cum mai este numită această localitate, comuna Milaş, administrată de 26 de ani de profesorul Iosif Gabor, este compusă din următoarele sate:  Orosfaia, Comlod, Ghemeş, Hirean şi După-Deal.

Cardinalul hossu

Milaşul a fost prima localitate din Bistriţa-Năsăud care a avut gaz după Revoluţie. Bineînţeles, pe banii oamenilor, că aşa era atunci. Între timp, cu fonduri europene, au fost asfaltaţi 7,3 km de drumuri de interes local, a fost reabilitat Căminul Cultural, a fost edificată grădiniţa. Lucrările la reţeaua de apă şi canalizare, asfaltarea drumului judeţean care asigură legătura comunei cu reşedinţa de judeţ, a unor drumuri comunale etc., sunt investiţii numai din ultimii ani.   

 

Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune de două din cele mai importante monumente istorice aflate pe raza acestei comune: castelul de la Comlod, ajuns demult o ruină aflată în pragul distrugerii, dar şi casa în care s-a născut unul din cei mai cunoscuţi cardinali greco-catolici: Iuliu Hossu, casă din care, practic nu a mai rămas aproape nimic. Interesant este faptul că unul din nepoţii cardinalului Iuliu Hossu, nu este nimeni altcineva decât preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu.

 

Ce spun localnicii?

 

Confiscată de comuniști, imobilul a fost folosit de-a lungul timpului pentru a găzdui cadre ale Partidului Comunist Român, preşedinţi de CAP-uri (n.red. – Cooperative Agricole de Producţie) , aşa cum castelul de la Comlod a servit drept magazie ale aceluiaşi CAP.

Vasile Pop, sătean: “ S-a dărămat acum vreo 5-6 ani, până atunci au stat comuniştii în ea, a fost un director de la… nu ştiu unde a fost director. Au venit comuniştii, au stat inginerii, brigadierii, ăştia au stat în casă”.

„Nu vine nimeni pentru că nu s-a făcut nimic în comuna Milaş în memoria acestui om şi nefăcându-se nimic e şi normal, dacă se făcea ceva în memoria acestui om, un muzeu, o casă memorială, ceva, sigur că era un punct de atracţie şi pentru turişti şi era oarecum o mândrie pentru comuna noastră. Nu este nimic, absolut, la intrare în comună este o răstignire pusă de un credincios de-al nostru, care a scris că în memoria cardinalului Iuliu Hossu, atât deocamdată s-a făcut în comuna Milaş”, spune Maria Gălățan, o altă săteancă.

 

Ce ştiu milăşenii despre Iuliu Hossu?

 

Maria Gălăţean: “ El a citit proclamaţia de la Alba Iulia în faţa tuturor românilor şi a mers cu proclamaţia la regele Ferdinand. S-a născut în comuna Milaş, noi, milăşenii, trebuie să fim mândri cu acest om, dar puţini dintre noi, un număr mic i-am respectat”.

 

„Era om fain. Înalt, fain, nu era bai cu el. Îi plăcea să vină acasă şi era un om care pe toată lumea ajuta. Iuliu Hossu cumpăra clopotele la biserică. A murit în puşcărie. Nu şi-a lăsat legea. Şi dacă nu şi-a lăsat legea acolo a murit. Dar am poză de când era tânăr şi una de când a murit. Zici că nu e ăla, numai pielea şi oasele au rămas pe el la comunişti. Comuniştii şi-au bătut joc de el rău, rău de tot”, spune Ilişua Logigan, localnică din Milaș.

Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, a fost cel care a citit Proclamaţia Unirii Ardealului cu România în 1918 şi tot el a simţit ce înseamnă prigoana comunistă. A fost închis la Sighet. Cuvintele sale „credinţa noastră este viaţa noastră“ au rămas vii până azi şi sunt un model pentru oameni, teologi sau laici.   Unul dintre românii care au cunoscut gustul amar al prigoanei comuniste este epicopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acesta s-a născut la 30 ianuarie 1885, în comuna Milaş care făcea parte din comitatul Cluj în acea vreme, iar acum din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şi-a găsit sfârşitul pe 28 mai 1970 la Bucureşti. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi la gimnaziul luteran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureş, iar clasele V-VIII, la liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.

Înalt Prea Sfinţia Sa Cardinalul Dr. Iuliu Hossu s-a născut la data de 30 ianuarie 1885 într-o familie de preot greco-catolic, în localitatea Milaşul Mare din actualul judeţ Bistriţa Năsăud .

Şcoala primară a urmat-o în satul natal la Şcoala Poporală Confesională Greco Catolică. A urmat apoi, primele trei clase de studii gimnaziale la Gimnaziul Luteran German din Reghin. Clasa a patra gimnazială a urmat-o la Gimnaziul Romano Catolic Maghiar din Târgu Mureş. Studiile liceale le-a făcut la Gimnaziul Superior Unit Român din Blaj .

A făcut studii teologice superioare la Colegiul De Propaganda Fide din Roma unde a obţinut, în anul 1906, titlul de doctor în Filosofie iar în anul 1908 titlul de doctor în Teologie .

Revenit în ţară ocupă diferite funcţii bisericeşti .

În anul 1913 a fost numit profesor la Catedra de Studii Biblice a Academiei de Teologie Română Unită, nou înfiinţată la Lugoj. În urma decesului Episcopului Vasile Hossu la 3 martie 1917, Dr. Iuliu Hossu a fost numit, prin decret imperial, Episcop al Diecezei Gherla .

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, pe Platoul Romanilor ( Câmpul lui Horea ) în faţa a cel puţin o sută de mii de participanţi, constituiţi în Marea Adunare Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, Î. P. S. Sa Episcopul Dr. Iuliu Hossu a citit Declaraţia de Unire.

În cuvântarea rostită înainte de citirea Declaraţiei de Unire, printre altele a spus : ”De acum, o Românie Mare întemeiată pe Dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său. Cântarea noastră de biruinţă să fie cântarea neamului, pe calea lungă şi grea a veacurilor. Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate în veac, şi cuvântul Tău adevărul.”

Ales, la 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional Român alături de episcopul ortodox Miron Cristea, Alexandru Vaida Voievod şi Vasile Goldiş, a prezentat Regelui Ferdinant la Bucureşti Hotărârea de Unire.

L-a preocupat mult păstorirea Eparhiilor de Gherla şi de Cluj Gherla şi în mod special situaţia şcolilor confesionale, Academia Teologică, Şcolile Normale de învăţători şi învăţătoare, cărora le-a asigurat localuri proprii, corespunzătoare

În timpul ocupaţiei hortiste episcopul Dr. Iuliu Hossu a rămas în Ardeal spunând :

„Păstorul cel bun îşi cunoaşte oile, le iubeşte şi-şi pune viaţa pentru ele .”

Ca şi episcopul ortodox Miron Colan Nicolae, a luptat pentru drepturile românilor, protestând direct la prima întâlnire cu primul ministru Teleky împotriva atrocităţilor săvârşite de hortişti în Transilvania, vremelnic ocupată.

În anul 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Dar comuniştii, unii dintre ei aduşi de tancurile sovietice, acaparau din ce în ce mai mult puterea în România, executând cu multă slugărnicie dispoziţiile Moscovei. „Deosebit de violentă a fost represiunea diferitelor biserici; cea ortodoxă a fost complet aservită statului prin numirea unui patriarh simpatizant comunist, apoi prin naţionalizarea proprietăţilor ei şi prin epurarea clerului de toate elementele nedorite. Preoţii ortodocşi vor alcătui de altfel, una din categoriile cele mai numeroase de deţinuţi politici.

Celelalte biserici şi confesiuni au avut parte de o soartă similară, uneori chiar şi mai tragică. Biserica greco catolică, de pildă, a fost obligată să se unească cu cea ortodoxă, toţi cei cinci episcopi ai ei fiind arestaţi; patru vor muri în închisoare împreună cu foarte mulţi alţi de ierarhi.”

Arestat la 28 octombrie 1948, episcopul Iuliu Hossu, a fost dus la Dragoslavele şi depus la palatul de vară al Patriarhiei, alături de ceilalţi episcopi greco-catolici.

De aici, în luna februarie 1949, au fost transferaţi la Mânăstirea Căldăruşani unde au rămas până în luna mai 1950, când au fost duşi la penitenciarul din Sighetu Marmaţiei, unde au fost supuşi unui regim de exterminare prin înfometare, umilire, agresiune fizică.

În anul 1955, împreună cu alţi doi episcopi supravieţuitori Alexadru Rusu şi Ion Bălan, a fost dus la Curtea de Argeş. Apoi episcopilor Alexandru Rusu şi Ion Bălan li s-a fixat domiciliu obligatoriu.

În anul 1956 a fost mutat la Mânăstirea de Maici Ciorogârla, apoi la Mânăstirea Căldăruşani , unde a rămas până la sfârşitul vieţii .

La 28 aprilie 1969, Consistoriul Papal l-a numit cardinal „in pectore”, fiind primul cardinal român provenit dintr-o biserică românească.

„Aici (Mânăstirea Căldăruşani-n.a. ) a primit vizita emisarului papal Giuseppe Chelli, care i-a adus vestea promovării , cardinal „in pectore”, de către Papa Paul al IV-lea. Invitat să plece la Roma a refuzat să-şi părăsească ţara fără posibilitatea de a reveni. Preşedintele Departamentului Cultelor, Gheorghe Nenciu, aştepta afară, curios să afle hotărârea Episcopului. Când s-a deschis uşa l-a întrebat:

-Înalt Preasfinţite, v-aţi înţeles ?

-Da. Ne-am înţeles, răspunde Episcopul dârz şi hotărât. Rămân aici.

-Noi nu avem ce face în ţară cu un Cardinal, replică preşedintele.

-Treaba dumneavoastră, răspunde Episcopul, rămân aici în ţara mea, în mijlocul poporului meu, să împărtăşesc soarta fraţilor mei, a preoţilor şi credincioşilor mei. Nu-i pot părăsi.”

fotografie via Lorand Kiss