Luminaţia în Transilvania, de la ritualul celtic la sărbătoarea catolică a Zilei tuturor sfinţilor

Luminaţia în Transilvania, de la ritualul celtic la sărbătoarea catolică a Zilei tuturor sfinţilor

Ziua Morţilor sau Luminaţia este un obicei care se practică pe 1 noiembrie în Transilvania, Banat şi Maramureş şi constă în îngrijirea mormintelor celor dragi care au murit. Etnologii spun că, la origini, este o sărbătoare de rit catolic, Ziua tuturor sfinţilor, care se ţine încă din secolul al VII-lea, însă de câţiva ani au preluat-o ortodocşii şi neoprotestanţii. Sunt însă sate în Ardeal unde ea nu se ţine.
 Pe 1 noiembrie, credincioşii din Maramureş, Transilvania şi Banat obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe de buruieni, să le pună flori şi să aprindă lumânări rostind rugăciuni pentru sufletele celor plecaţi.
În popor, noiembrie este considerată luna lui Brumar când se întâlnesc tradiţiile păgâne cu cele creştine. Sărbătoare citadină Etnologii spun că Ziua Morţilor ori Luminaţia este o sărbătoare care implică întreaga comunitate. „Este o sărbătoare urbană, de origine catolică, căci pe 1 noiembrie credincioşii catolici sărbătoresc Ziua Tuturor Sfinţilor. De Luminaţie se închid instituţii, toţi sunt preocupaţi să meargă la morminte, să le îngrijească. E o sărbătoare care implică toţi membrii unei comunităţi“, afirmă Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Acesta mai spune că obiceiul a fost preluat şi de ortodocşi şi neoprotestanţi, însă nu peste tot. „Sunt sate din Tranilvania care nici până în ziua de azi nu ţin
Ziua Morţilor pe 1 noiembrie“, adaugă Sălăgean. Românii au un accentuat cult al morţilor La cererea familiilor, preoţii ortodocşi vin la cimitir şi fac slujbe de pomenire pentru sufletele celor plecaţi pe lumea cealaltă. „Pe 1 noiembrie, credincioşii îngrijesc mormintele, iar preoţii catolici oficiază slujbe, iar pe 2 şi 3 noiembrie preţii ortodocşi şi greco-catolici sunt cei care oficiază slujbe de pomenire a morţilor“, explică Janeta Ciocan, etnolog din Maramureş. Ea mai zice că românii au un pronunţat cult al morţilor. „Acest obicei de 1 noiembrie a fost preluat de ortodocşi ca să nu fie singurii din cimitir ale căror morminte să arate neîngrijit. De regulă, ortodocşii merg în sâmbăta Floriilor şi îşi aranjează mormintele celor plecaţi dincolo şi fac rugăciuni. Prin astfel de gesturi se arată respectul faţă de înaintaşi“, afirmă Janeta Ciocan.
Potrivit acesteia, rugăciunile rostite pe pământ le sunt de folos morţilor. „Sunt două tipuri de judecăţi. E vorba de cea personală care are loc în cele 40 de zile cât stă sufletul mortului pe pământ de la deces şi Judecata de Apoi. Rugăciunile pe care rudele le fac, slujbele de pomenire pe care cei dragi le dau le uşurează din păcate morţilor. Se spune că tot ce se dă pomană aici, pe pământ, pentru sufletele celor morţi, se primeşte acolo sus“, spune Janeta Ciocan. Obiceiuri Cei mai bogaţi reprezentanţi ai comunităţii pregătesc o masă îmbelşugată, de care se bucură oamenii mai sărmani. „Pomenile constând în castroane cu mâncare şi căni din lut cu vin, dar şi colaci, se întind peste morminte. Desigur, se aprinde şi o lumânare, pentru a călăuzi sufletele celor decedaţi”, explică muzeograful Janeta Ciocan.
În alte zone, mai ales în Ţara Lăpuşului din Maramureş şi în unele părţi ale Bihorului şi Clujului, colacii sunt urcaţi în pod sau agăţaţi de stâlpii gardurilor. „Stâlpii reprezintă, practic, strămoşii familiei respective. De aceea, uneori, sunt ciopliţi chiar în forme umane. Odată colacii aşezaţi pe garduri, se spune că morţii sunt împiedicaţi să se întoarcă în chip de strigoi”, mai spune Janeta Ciocan. Bătrânele aşează pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. „Se spune că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci acesta mănâncă pâine, bea apă şi se odihneşte”, arată Janeta Ciocan.
Ziua tuturor sufletelor În calendarul catolic, şi ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruţi, „Ziua tuturor sufletelor“. La originea Zilei Morţilor stă ceremonia celţilor de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii. Americanii au transformat această zi religioasă în Halloween. Obiceiuri de Ziua Morţilor. Se spune că luminile lumânărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veşnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morţilor ies din morminte şi colindă locurile dragi. Alţii lasă lumina aprinsă peste noapte ca sufletele morţilor să-şi poată găsi drumul spre casă.

Sărbătoare creştină cu rădăcini păgâne

Ziua tuturor sfinţilor şi Ziua morţilor sunt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre. În anul 835, papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei, în încercarea de a eradica complet serbările păgîne şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia laică a fost însă mai puternică şi, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât şi elemente creştine.

Două secole mai târziu, în anul 1006, Papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua Morţilor. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit …. Halloween, aşa cum este cunoscută acum.

Categoria: RELIGII