LA MULŢI ANI, BISTRIŢA- 751 DE ANI

LA MULŢI ANI, BISTRIŢA- 751 DE ANI

Orasul Bistrita este asezat pe valea Bistritei, la poalele MuntilorBargaului, la incrucisarea unor importante drumuri comerciale. Are in componenta 6 localitati rurale, invecinate: Ghinda, Sarata, Slatinita, Sigmir, Unirea si Viisoara.

Sapaturile arheologice de pe raza orasului au pus in evidenta existenta unor asezari omenesti din cele mai vechi timpuri. Prima mentiune documentara a Bistritei dateaza din anul 1241, iar prima atestare documentara din anul 1264. Istoria lui cunoaste perioade de inflorire si dezvoltare economica, intrerupte de nenorociri si razboaie. Astfel, in 1241-1242, tatarii, in drumul lor spre centrul Europei, devasteaza orasul si imprejurimile. Din 1353 Bistrita are dreptul de a tine targ anual de 15 zile, iar in anul 1353 primeste dreptul de a poseda pecete proprie (cap de strut incoronat, cu potcoava de aur in cioc),  care era si o confirmare a ocupatiilor importante, mestesugaritul si comertul. Nesiguranta vremurilor determina ridicarea zidurilor cetatii (in 1465 orasul avea 18 turnuri si bastioane).
Istoria Bistritei este legata de numele lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, Stefan cel Mare, Petru Rares, principi si domnitori romani.

Dezvoltarea orasului si prosperitatea lui sunt dovedite de o serie de constructii arhitecturale, unele pastrate pana in zilele noastre, ca de exemplu fosta Biserica a minoritatilor din secolul XIII, Biserica Evanghelica, cu un turn de 75 m, construita in perioada 1470-1564, complexul comercial “Sugalete”, Casa Argintarului din secolul XVI etc. Complexul de constructii Sugalete a aparut intr-o perioada de maxima prosperitate a orasului medieval si au servit ca loc pentru desfacerea si depozitarea marfurilor destinate comertului de tranzit.

SUGALETE – complex din 13 cladiri datand din secolele XV-XVI, cele mai tipice constructii renascentiste din Transilvania. Sugaletele sunt formate din mai multe cladiri etajate, legate intre ele prin niste intrari spatioase ce formeaza o galerie cu 20 de bolti ce se sprijina pe 21 de pilastri.

parohia_evanghelica&sugalete_1914.jpg (132817 bytes)

 

 

BISERICA EVANGHELICA – cladire monumentala, plasata in mijlocul Pietei Centrale a orasului Bistrita, piata de forma patrulatera asemanatoare Apusului european. Ea dateaza din epoca Renasterii si a fost construita pe un edificiu mai vechi, a carui nume scot in evidenta o firiza de arcuri gotice alaturi de care, pe latura de sud, se afla incastrata in perete cea mai veche sculptura gotica din Transilvania, reprezentand un cavaler, ce dateaza din 1320. Portalul din vest al bisericii este executat intr-un elegant stil al Renasterii. Nava si corul de forma poligonala sunt sprijinite pe contraporturi masive. Pe cel de pe latura sudica se afla un ceas solar.

 

parohia_evanghelica.jpg (88814 bytes)

 

str.bistrita_1904(str.L.Rebreanu).jpg (120780 bytes)

CASA ARGINTARULUI – monument de arhitectura de la inceputul Renasterii.

bistrita_1911_terasa_bresle.jpg (147685 bytes)

Bistrita,    la inceput de secol XX
Terasa breslelor

  • DATE ISTORICE
  • 106-271 e.n.: Cea mai mare parte din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud era inclusă în provincia romană Dacia, vestigiile care dovedesc acest fapt sunt castrele romane de la Orheiu Bistriţei, Ilişua şi Livezile.
  • 1241: La 22 martie 1241 a apărut prima menţiune documentară a oraşului, în Codexul de la Echternach, sub numele de Târgul Nosa.
  • 1241-1242: Aşezările Bistriţei şi împrejurimile au fost devastate de hoardele tătare, în drumul lor spre centrul Europei.
  • 1245: A fost atestat documentar conventul dominican.
  • 1264: În a doua parte a secolului al XIII-lea, la 16 iulie 1264, Papa Urban al IV-lea a pomenit într-un document în limba latină ţinutul “Bistriche“, adică Bistriţa, atunci când a intervenit pentru returnarea de către Ştefan (fiul lui Bela al IV-lea) a satelor şi pământurilor Bistriţa, Rodna, Jelna şi Crainimăt către regină, căreia i-au aparţinut din vremuri. Acesta este şi primul document păstrat care atestă existenţa aşezării Bistriţa.
  • 1266: Este amintită la Bistriţa prezenţa unu turn întărit cu rol de apărare.
  • 1268: A fost atestat documentar conventul franciscanilor
  • 1268: S-a construit mănăstirea minoriţilor, “viris religiosis fratibus minoritus et domino cruciato frater Detrico
  • 1274: Statutul de domeniu al reginei a indus prezenţa în fruntea oraşului a unui comite numit de către aceasta. (1274 – primul comite amintit în documente).
  • 1295: Magistratura de comite era ocupată de către “magister Vivianus“, comite al camerei regale, fapt care presupune funcţionarea unei monetării în oraş. În deceniile următoare, comitele Bistriţei deţinea şi dregătoria de comite al secuilor
  • 1295: A fost atestat documentar conventul hospitaliţilor.
  • 1295: Din anul 1295 datează primul document care aminteşte de Spitalul Piariştilor, ridicat în partea de vest a aşezării, pe locul actualei parohii romano-catolice. Episcopul de Alba Iulia, după ce în anii anteriori locuitorii din Aldorful de Jos au decapitat doi dintre preoţii acelei parohii, a numit preot al parohiei dintre Hospitalieri.
  • 1303: S-a construit mănăstirea dominicană, “frater Cristianus prior predicatorum de Bysterci“.
  • 1316: S-a construit mănăstirea franciscană.
  • 1330: La 29 decembrie 1330, oraşul a intrat în jurisdicţia regelui Ungariei, Lodovic de Anjou, bistriţenii fiind scoşi de sub jurisdicţia voievodală (de către regina Elisabeta, soţia lui Carol Robert). Tot în acest an s-a instituit ca prim for de judecată funcţia de jude.
  • 1349: Bistriţa a primit din partea regelui Ungariei, Lodovic de Anjou, statutul de “civitas”.
  • 1353: Prin actul regelui Ludovic de Sigismund, din 24 aprilie 1353, oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg anual scos de sub jurisdicţia voievodală ori nobiliară.
  • 1361: Apare documentată breasla măcelarilor. În a a doua jumătate a secolului al XIV-lea, meşteşugurile s-au diferenţiat, au apărut primele organizaţii ale meşteşugarilor – breslele. Mai sunt amintiţi în această perioadă: postăvarii, aurarii, brutarii, blănarii, croitorii, curelarii, cizmarii şi alţii.
  • 1366: Regele Ludovic I a dispus respectarea dreptului deplin la alegerea anuală a judeţului şi juraţilor prin învoirea tuturor oaspeţilor şi locuitorilor din Bistriţa. De la aceste funcţii erau excluşi nobilii stabiliţi în district. Juzii şi juraţii localităţilor din district puteau fi instalaţi doar cu acordul magistratului din Bistriţa.
  • 1367: Un act din acest an făgăduia acordarea unor statute cu privire la “meşteşuguri şi la preţul produselor”  în care să fie incluse şi drepturile existente la acea dată. Acelaşi act sublinia faptul că oraşul era interesat în a-şi deschide porţile meşteşugarilor, “oameni cinstiţi”, orice meşteşug ar cunoaşte ei şi care ar voi să se aşeze în oraş.
  • 1405: Bistriţa a fost confirmat ca oraş liber regal.
  • 1409: Sigismund de Luxemburg acordă bistriţenilor dreptul de a ridica ziduri de apărare în jurul oraşului.
  • 1409: S-a construit casa sfatului.
  • 1439: Regina Elisabeta a dăruit unele posesiuni în district lui Desideriu de Losoncz.
  • 1440: Gregoriu de Bethlen a fost recompensat de către Regina Elisabeta cu alte sate.
  • 1452: Regele Ladislau Postumul donează oraşul Bistriţa împreună cu cele 20 de sate din împrejurimi, lui Iancu de Hunedoara, cu titlul de Comite Perpetuu.
  • 1458: După moartea lui Iancu de Hunedoara, conducerea oraşului i-a revine lui Szilagyi Mihaly, care a fost primit cu ură de către saşii din Bistriţa şi din district. Aceştia, conduşi de primarul Thummel, s-au răzvrătit împotriva regimului fiscal la care a fost supusă Bistriţa de către Iancu de Hunedoara şi apoi de către comiţii regali care i-au urmat. Răscoala a fost înnabuşită cu repeziciune de către Szilagyi.
  • 1459-1489: Regele Matei Corvin a acordat nu mai puţin de 13 privilegii bistriţenilor, prin care sunt întărite vechile privilegii şi libertăţi.
  • 1464: S-a răscumpărat libertatea oraşului de la Matei Corvin pentru suma de 6000 forinţi.
  • 1484: A fost încheiat inelul interior al incintei fortificate.
  • 1487: Erau finalizate săparea şanţurile de apărare. Ulterior, lucrările au adus îmbunătăţiri sistemului de fortificaţie prin dublarea incintei în zona Porţii Spitalului, a Porţii Ungureşti şi a unor diguri în colţul de nord-vest, în afara Turnului Croitorilor, ajungându-se în final la un sistem defensiv, ce cuprindea trei porţi principale, cu 11 turnuri de curtină, fiecare dat în grija uneia din breslele oraşului.
  • 1500: A fost ridicată Casa Andreas Beuchel (Ion Zidaru).
  • 1529-1546: Bistriţa a fost stăpânită de Petru Rareş.
  • 1531: Dupã o perioadã de conflict dintre Pentru Rareş şi judele (primarul) Bistriţei, Thomas Werner, cei doi au fãcut pace. Drept dovadã a aliantei dintre cei doi, voievodul i-a oferit lui Werner capul unui nobil bistritean (Andreas Beuchel) care, la un moment dat, l-a trãdat, trecând de partea moldovenilor.
  • 1564: S-a trecut la religia reformată.
  • 1601: Deşi era încheiat un armistiţiu între generalul Basta şi Sigismund Bathory, auzind de cruzimea generalului, apărătorii oraşului au închis porţile acestuia, şi sub conducerea căpitanului Nagy Albert s-au început pregătirile pentru respingerea unui eventual atac sau chiar asediu.
  • 1602: La 1 februarie 1602 generalul Basta a ajuns la zidurile oraşului, pornind asediul dinspre Aldorf.
  • împărăteasa imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, hotărăşte să ridice împotriva năvălirii tătare un riguros sistem de graniţă militară, care s-a extins şi pe valea Rodna, valea Şieului şi valea Someşului; astfel, la Năsăud, a fost înfiinţat Districtul Grăniceresc Năsăud.
  • 1758: Marele incendiu.
  • 1786: Oraşul Bistriţa a devenit sediu al comitatului Bistriţa-Năsăud.
  • 1786: S-a construit în Bistriţa prima biserică românească (str. Crinilor).
  • 1855: S-a hotărât introducerea iluminatului public în oraş prin montarea de lămpi cu petrol în zona centrală a oraşului.
  • 1856: S-a construit Sinagoga.
  • 1862: După această perioadă, fortificaţiile oraşului au fost demolate, oraşul extinzându-se treptat dincolo de ziduri.
  • 1865: A fost numit ca şi guvernator al zonei pe Borosnyai Pal, un om hotărât să lupte pentru cauza comunităţii reformate din Bistriţa.
  • 1870: S-a construit Şcoala Agricolă.
  • 1885: Prefectul judeţului, Banffy Dezső a construit o casă parohială şi l-a mutat pe preotul Valyi Elek.
  • 1886: A fost inaugurată linia de cale ferată Dej-Bistriţa.
  • 1886: S-a construit Casa Comitatului.
  • 1887: S-au construit Cazărmile (1887, 1888-1890).
  • 1893: S-a cumpărat catedrala din Bistriţa, fostă a minoriţilor, de către biserica greco-catolică. A fost întabulată în anul 1895.
  • 1896: S-a construit Gewerberein (actuala casă municipală de cultură).
  • 1910: S-a construit Gimnaziul German.
  • 1912: S-a construit Şcoala Primară de Stat.
  • 1900: A fost aprobat proiectul apeductului, fiind finalizat între 1906 şi 1912.
  • 1913: S-a definitivat sistemul de canalizare.
  • 1913: A fost inaugurată uzina electrică şi s-a introdus în oraş iluminatul electric.
  • 1944: În toamna acestui an, majoritatea populaţiei germane din Bistriţa şi împrejurimi a fost obligată de către autorităţile hitleriste să se evacueze din cauza frontului. Majoritatea celor evacuaţi s-au stabilit definitiv în zone din Austria şi Germania. Doar o minoritate a revinit la sfârşitul războiului, pentru ca mai târziu cei mai mulţi să emigreze în Germania.
  • 1968: În urma reformei administrative din acest an, Bistriţa a devenit reşedinţă a judeţului Bistriţa-Năsăud.

Categoria: Istorie Politică