La copcă pe meleaguri bistrițene …

La copcă pe meleaguri bistrițene …

Suntem în plin sezon hibernal şi poate de aceea fiecare dintre noi în această perioadă îşi deapănă amintirile sezonului care a trecut cu satisfacţii, cu partide de pescuit reuşite sau mai puţin reuşite. Este adevărat că unii dintre dumneavoastră sunt adepţii pescuitului la copcă, pescuit care se poate diferenţia de pescuitul în sezonul cald şi poate de multe ori da rezultate mai bune decât vara. Unul din atuurile pescuitului la copcă este acela de a ajunge şi a descoperii locaţii şi configuraţia substratului de pe fundul albiilor râurilor sau a lacurilor, locuri în care vara este destul de greu sau poate chiar imposibil. Un alt factor important în ceea ce priveşte pescuitul la copcă îl constituie lansetele specifice acestui stil de pescuit şi nu în ultimul rând liniile care evident trebuie să fie de mare fineţe. Aici mă refer la firele folosite să fie de diametre mici cum ar fi 0,12; 0,10 cârlige de 16;14’12. Din punctual meu de vedere practic pescuitul la copcă cu mormasca sau dantinete constatând că dă cele mai bune rezultate.

La fel ca şi în sezonul cald şi pescuitul la copcă are mai multe stiluri. Fiecare dintre noi ne alegem specia ţinta şi apoi vom folosi nade, momeli adecvate speciei la care vrem să pescuim. În general iarna, peştii sunt într-o oarecare stare de amorţire, metabolismul este mult mai încetinit în special peştilor paşnici, şi aici mă refer la familia ciprinidelor. Nu acelaşi lucru se poate spune de răpitori cum ar fi ştiuca, şalăul şi păstrăvul.

Câteva lucruri indispensabile pescuitului la copcă
La alegerea locului, pescarul va opta pentru suprafeţe cu gheaţă lucie, compactă, cu o grosime de peste 10 cm. Gheaţă poroasă este periculoasă. Copcile nu se fac în imediata apropiere a stufului unde gheaţă este mereu mai subţire din cauza căldurii emanate de masă de vegetaţie. Se păstrează cam 1,5 metri distanţă de stuf.
A tăia gheaţă cu toporul este o operaţiunea de-a dreptul păguboasă, şi nu este indicată sub nici o formă. Pescuitul la copcă presupune realizarea rapidă a unui număr mare de copci într-un interval de timp scurt, cam 15-20 copci într-o partidă, de exemplu ştiuca. Un instrument obligatoriu pentru pescuitul la copcă este freza de gheaţă, cea mai bună variantă pentru realizarea unei copci fără efort, fără gălăgie, fără riscuri de rănire.
Momeala cea mai eficientă este, în mod cert, fragilă, dar mult râvnita larvă de libelulă, de culoare roşie şi corp segmentat. În acest caz cârligele cu tijă subţire şi lungă, de culoare roşie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau şi viermuşii clasici, de culoare albă sau roză. Sunt bălţi unde capturile de crap şi caras nu sunt deloc întâmplătoare, rezultate mulţumitoare obţinându-se şi la mămăligă. În aceste cazuri este bine să se aleagă fire şi cârlige mai rezistente. Foarte des am întâlnit situaţia în care copca era prea strâmtă, raportat la dimensiunea capturii. Aici că este o problemă, la care trebuie să vă gândiţi din timp. Este bine să ţineţi minte că peştele mare prefera să mănânce mai ales pe fundul apei, în apropierea nămolului, în care deseori se afundă pentru a se feri de frig. Explicaţia este aceea că, din punct de vedere fizic, apa prezintă o anomalie conform căreia densitatea şi temperatura nu sunt direct proporţionale. Densitatea apei este maximă la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maximă se găseşte la fundul albiei şi nu poate avea decât + 4 grade C, evident pentru un bazin cu adâncime aflată în limite normale. La această adâncime umbla şi roşioara, obletele, bibanul, micii sau marii răpitori, aceştia din urmă fiind mult mai bine adaptaţi să supravieţuiască în apele reci, de unde şi posibilitatea obţinerii unor capturi în zonele de suprafaţă a apei.

În încheiere doresc să vă aduc la cunoştinţă câteva reguli de bază atunci când pescuiţi la copcă În primul rând trebuie să ne asigurăm că gheaţa rezistă.
– Dacă mai sunt şi alţii la pescuit sunt şanse să nu avem surprize. Primii paşi trebuie să-i faceţi cu mare grijă. La malul apei, în zonele adiacente stufurilor sau în zonele cu apă curgătoare (zona podurilor) gheaţă este mai subţire şi poate să cedeze brusc;
– Feriţi-vă să vă adunaţi prea mulţi pescari într-o zonă restrânsă dacă gheaţa nu este suficient de groasă;
– Cercetaţi cu atenţie zonele acoperite cu zăpadă, unde pot exista copci mari făcute de lucrătorii piscicoli pentru aerisirea balţii şi evitarea sufocării peştilor;
– Când gheaţă trosneşte, mai ales dimineaţa şi seara, este semn că aceasta ia proporţii sub acţiunea gerului. Aceeaşi anomalie fizică, de care am pomenit mai sus, spune că densitatea gheţii scade odată cu scăderea temperaturii ceea ce se traduce prin creşterea volumului acesteia, cu posibilitatea apariţiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu vă faceţi probleme, sunteţi în siguranţă;

Nu uitaţi că pescuitul la copcă este pe cât de frumos pe atât de plin de neprevăzut.
Marius Rus

 

Categoria: EVENIMENT