ITALIANUL LUI COŞBUC CARE CITEŞTE GOGOL ÎN ORIGINAL ÎMPLINEŞTE ASTĂZI 70 DE ANI

ITALIANUL LUI COŞBUC CARE CITEŞTE GOGOL ÎN ORIGINAL ÎMPLINEŞTE ASTĂZI 70 DE ANI

Profesorul Constantin Catalano împlineşte astăzi 70 de ani. Este un italian care citeşte în original Puşkin, Tolstoi sau nemuritorul Gogol. El însuşi este unul din paznicii nemuririi lui George Coşbuc. Profesorul Constantin Catalano a stat la baza recreerii spaţiului coşbucian. Acesta, înzestrat cu o deosebită energie şi-a dedicat toată viaţa poetului născut la Hordou.

Scriitorul Ion Moise spunea despre Roco Catalano: „Nu este doar un bun muzeograf şi un bun profesor, ci este o întreagă conştiinţă. El a făcut o conştiinţă din Coşbuc. Fără C.Catalano poate că acea conştiinţă s-ar fi pierdut, dar flacăra ei a fost vie cu fiecare aniversare. A făcut din Coşbuc un simbol. Coşbuc nu trebuie să dispară aşa cum doresc unii indivizi care l-au scos din manuale şi din programă! Contribuţia lui Constantin Catalano este inegalabilă la conservarea şi memorarea poetului G. Coşbuc, intrat în conştiinţa românilor”.

Pentru că n u este uşor să îl „păzeşti” pe George Coşbuc, vă propun un material scris în urmă cu şapte ani

Nu este usor sa-l cauti pe George Cosbuc la el acasa. Nu poti sa faci acest lucru daca nu il cunosti pe profesorul Constantin Catalano, omul care il vegheaza pe traducatorul ” Divinei Comedii” de 41 de ani. In comuna Cosbuc, fosta Hordou ajungem in jurul orelor 9 dimineata. Este, deja, destul de cald, iar pe cer norii se alungesc cautand amiaza. Pe ulitele comunei e mare forfota, dar cu cat ne apropiem de casa memoriala a lui George Cosbuc, o liniste stranie parca se coboara din cer. Casa e doar la 150 de metri de primarie, iar pe cel care a vegheat timp de 41 de ani in acest spatiu literar, profesorul Constantin Catalono, il gasim in biroul sau aflat in spatele casei memoriale. Este linistit. Fumeaza mult, scrie la fel de mult, e omul care poate sa-ti spuna lucruri inedite despre George Cosbuc, iar asta ore in sir. Asezata cam pe un colt al localitatii, casa este una taraneasca, mai lunguiata si, nu are o arhitectura deosebita, insa valoarea ei culturala este inestimabila. Obloanele de lemn sunt trase, iar bustul lui Cosbuc te priveste de la inaltimea locului pe care bardul de la Hordou il ocupa in literatura romana.

Un „ghid” care povesteste mult

Este marti, zi in care muzeul nu este deschis, dar, pe poarta incep sa apara turistii. Profesorul Catalano nu le poate refuza intrarea, ” vin de departe”, ne spune, dupa care intra cu fiecare grup in spatiile unde a trait Cosbuc. La intrare, vatra si traditionalul ceaun de mamaliga, vesela de ceramica populara, un panou cu fotografii ale elevului Cosbuc la liceul graniceresc din Nasaud, documente despre anii studentiei clujene. Insotim si noi un grup din Bucuresti, par ei scriitori, sau poate ca toti care intra aici s-ar vrea scriitori. Hm, nu e lucru usor. Catalano povesteste continuu: ” Aici a trait numeroasa familie a preotului Sebastian Cosbuc si aici a locuit, o vreme, insusi viitorul bard. George era al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic”. Clar.

Punct si de la capat.

Prima incapere a apartinut tatalui si, pe langa obiecte personale, se afla aici numeroase carti din literatura romana si universala, semne ale unui pasionat carturar: ” Se stie ca, la indemnul lui, Cosbuc a tradus Divina Comedie a lui Dante”.

„În 1956, când a fost cumparata casa, au fost achizitionate si elemente de decor care vin sa recompuna atmosfera care a fost odata în aceasta casa. Sunt prezente carti din biblioteca preotului Sebastian, avem obiecte de mobilier care s-au pastrat foarte bine pentru ca sunt realizate de mesterii sasi din Bistrita. De asemenea, sunt pastrate doua arcade în stilul gotic. Toate aceste piese sunt însirate pe spatiul a trei încaperi. Este vorba de tinda care este camera de acces în casa. De aici se intra în camera de oaspeti unde copiii nu aveau voie sa intre. Fiind casa unui preot, nu putea lipsi si o camera de rugaciune – chilia. Pentru ca spatiul este destul de mare, ne-am gândit sa realizam muzeul de literatura George Cosbuc în sala mare. Este o sala de aproape 50 de metri patrati, unde ne-am putut extinde cu documente, fotografii, bineînteles asezate în ordine cronologica. Avem expuse inclusiv documente originale. În fostul birou parohial am adunat o parte din biblioteca personala a poetului. Muzeul, pe lânga cladirea originala, mai pastreaza si moara refacuta în anul1979”.

Ultima încapere, despre care a vorbit interlocutorul nostru, adaposteste alaturi de lucruri ale poetului (pelerina, palaria, geanta de voiaj etc.) si un foarte reprezentativ (nu prin numar ci prin valoare documentara) fragment din cele peste 30 de mii de volume din biblioteca lui George Cosbuc.

  • Oaspeti de seama: Regele Mihai si… Elena Ceausescu

Dupa cum va spuneam, Catalano ar putea povesti despre Cosbuc zile in sir, anii chiar nu ar conta in aceasta ecuatie: ” Cosbuc este mai mult decat poetul taranimii. Incadrarea asta tampita ma enerveaza de 40 de ani. Pe Cosbuc nu-l poti limita la doar niste poezii, el este un << monstru sacru>> al literaturii romane, atat cat este ea”. Povestirea curge asemeni Salautei la umbra morii: ” În vaduri ape repezi curg/ Si vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg

Doinesc eterna jale/ Pe malul apei se-mpletesc/ Carari ce duc la moara – Acolo, mama, te zaresc/ Pe tine-ntr-o cascioara”.

” Faptele s-au petrecut prin 1974. Atunci am vazut-o pe Elena Ceausescu, dar inainte a sosit aici sotia lui Crisan Adalbert, fostul prim-secretar si seful protocolului Ionica Maierean. La scurt timp a sosit in fata casei o Volga neagra, iar in momentul cand s-a deschis portiera s-a comunicat prin statie ca Nicolae Ceausescu, aflat la vanatoare la Dealul Negru a impuscat un mistret. Toata lumea a aplaudat, iar din masina s-a dat jos Elena Ceauseascu si Silvia Popoviciu, sotia lui Bergheanu, primul secretar al regiunii Cluj. Paza rea destul de numeroasa, dar m-au lasat sa ma desfasor in explicatiile mele legate de viata lui Cosbuc. Elena Ceausescu a fost foarte afectata de episodul mortii fiului lui George Cosbuc, Alexandru. Vreau sa va pun ca a izbucnit in plans. Era imbracata simplu: niste pantaloni de doc si o bluza deloc pretentioasa, de culoare verde. O femeie de rand, nu avea nimic extravagant, sigur, era in 1974… Din pacate, din cauza emotiilor am uitat sa o pun sa semneze in cartea de oaspeti. Eram tanar, necopt oarecum, ei ce vremuri”, deapana amintirile mai ceva ca si Ion Creanga.

” Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos îngârbovit; Dar nu-i totuna leu sa mori Ori câine-nlantuit. Iar a tacea si lasii stiu! Toti mortii tac! Dar cine-i viu Sa râda! Bunii râd si cad! Sa râdem, dar, viteaz rasad, Sa fie-un hohotit si-un chiu Din ceruri pâna-n iad!”

Catalono recita si fumeaza, cafeaua fiind un alt strajer al multelor sale ganduri: ” Scriitori… scriitori au tot venit pe aici. Si mai buni, si mai altfel. Tot cu o Volga neagra au venit pe aici Serban Cioculescu si Vladmir Streinu.Le-am povestit, am povestit cu ei, era perioada de redescoperire a lui George Cosbuc. Pe urma a venit Lucia Demetrius… atunci eram pe post de ginerica si tin minte ca m-a dus cu TV-ul Uniunii Scriitorilor in gara la Salva pentru a prinde trenul care ma ducea la logodna, la Malut. Doamne, ce vremuri!

Despre regele Mihai

” A venit prin august 1997. Mare emotie am simtit pentru acest om. Doamne cata lume a fost aici. Regele si-a amintit cum a mancat el paine si slanina in 1939 cand a mai trecut pe aceste meleaguri. Ne-a spus urmatoarele: << Gasesc satul schimbat, dar cu aceeasi oameni de suflet>>. Prin asta a spus totul”.

.

Pasii profetului

Am invocat in ultimul episod al materialului nostru acest volum de versuri al unui alt monstru sacru al literaturii romane – Lucian Blaga. L-am intrebat pe profesorul Catalano daca mai aude pasii lui Cosbuc prin aceasta casa care ii cinsteste memoria: ” Sigur ca i-am simtit prezenta in muzeu. Categoric spun asta si nu e o chestie gratuita. E mereu prezent, de multe ori cineva parca ma ajutra din umbra. Un exemplu clar in acest sens este bustul poetului mutilat de horthisti in 1942. Ma gandeam eu atunci: sa-l expun sau sa nu-l expun. Eram ca Hamlet, iar cineva parca mi-a zis sa-l pun afara. Ceea ce am si facut in anul 1986. Au venit baietii si m-au intrebat ce, unde, de ce, iar eu am exolicat frumos ca nu jignesc poporul maghiar ci pe niste dementi. Asta a fost, ce sa-mi fi facut?

„Dupa cum însusi a marturisit-o, Cosbuc intentiona sa realizeze o epopee, astfel încât „baladele” si celelalte poeme luate din „povestile poporului” pe care le-a scris, sa capete „unitate si extensiune de epopee”. Desi nerealizata pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadreaza într-o viziune unitara, alcatuind o monografie epico-lirica a satului românesc. Regasim în creatia sa natura româneasca, muncile câmpenesti, datinile atasate marilor momente ale existentei, erotica taraneasca, revolta taranului, experienta tragica a razboiului, momente din istoria poporului român”.

Constantin Catalano

E cald, tot mai cald. Catalano se tot gandeste, se suceste, dupa care plecam spre casa, acolo unde, aproape de Salauta profesorul viseaza la nemurirea lui Cosbuc. E mult mai racoare iar perele sunt zemoase, iar o liniste Dumnezeiasca se lasa peste gradina. Doar clipocitul apei ce curge molcom iti mai aminteste ca esti viu…

„Un profesor bistritean, Constantin Catalano, a alcatuit în 2001 o antologie din opera elevului poet George Cosbuc, fara convingerea ca a epuizat materialul misteriosului ucenic.

(fragment dintr-un articol aparut in „Romania Literara” in anul 2005)

A absolvit Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Filologie si este cercetator stiintific şi a functionat ca sef al Sectiei case memoriale din cadrul Complexului muzeal Bistrita-Nasaud.

Este membru de onoare al Societatii literare „GEORGE COsBUC”-BELGIA-ROMÂNIA, afiliata la „LA LIGUE COOPERATION CULTURELLE ROUMANIE-FRANCE et ou CONSEIL NATIONAL ROUMAIN, sous les auspice du CENTRE INTERNATIONAL DE LA POESIE.

Presedintia României i-a acordat medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a, 2004.

Volume publicate: G.Cosbuc-Poezii uitate, Ed.”George Cosbuc”, Bistrita, 1990; G.Cosbuc –povestind copiilor, Ed.George Cosbuc, Bistrita 1994 (antologie); G.Cosbuc- poezia crestina- antologie si cuvânt înainte de C.Catalano, Ed.Mediamira, Cluj-Napoca, 1999; G.Cosbuc- Poezia si proza crestina- ed.a II-a, revazuta si adaugita cu o prefata de C.Catalano, Ed.”George Cosbuc, Bistrita, 2000, George Cosbuc-poet de lume – antologie,note si postfata de C.Catalano, Ed.Supergraph, Cluj-Napoca, 2000; George Cosbuc, elevul-poet – antologie , selectie si postfata de C.Catalano, Ed.George Cosbuc, Bistrita, 2001; George Cosbuc-epos românesc –antologie, selectie si postfata de C.Catalano, Ed,Supergraph, Cluj-Napoca, 2005; Constantin Catalano, Hordou (Cosbuc) studiu monografic vol.I, , Ed.Pegasus, Bucuresti, 2005.

A colaborat diverse publicatii culturale: Tribuna, Steaua, Scânteia Tineretului, Îndrumatorul cultural, Revista Muzeelor, Zestrea, Miscarea literara, Rasunetul (Ecoul),Mesagerul etc.

Este prezent în antologii, dictionare, volume de studii si comunicari, cu peste 100 de colaborari.

Categoria: EVENIMENT