Istorie politică – PNL vs PNȚ în perioada interbelică. De ce nu a avut Bistrița primar român decât în 1934. Ce rol au jucat sașii în lupta politică dintre liberali și țărăniști?

Istorie politică – PNL vs PNȚ în perioada interbelică. De ce nu a avut Bistrița primar român decât în 1934. Ce rol au jucat sașii în lupta politică dintre liberali și țărăniști?


 

Istoria interbelică a României Mari, mai precis perioada a anilor imediați Marelui Război așa cum a fost supranumit primul război mondial, a fost în Ardeal, cel puțin din punct de vedere politic și administrativ, o perioada a luptei noii administrații românești cu reminescențele imperiale sau de castă ale vechii orânduiri reprezentată de sași, unguri sau alte grupuri etnice devenit minorități.

În acest context, nici Bistrița nu a fost diferită de alte orașe din Transilvania, aici, primul edil al orașului român fiind ales abia în 1934. E vorba de Corneliu Mureșan. Deși, mai multe istorii locale consemnează faptul că sașii sunt cei care l-au tot contestat pe Mureșan, jurnalistul și scriitorul Zorin Diaconescu a vorbit la lansarea cărții scrise de Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu, ” Românii din Bistrița”, de amestecul politicului în jocurile pentru desemnarea și votul pentru Corneliu Mureșan.

Potrivit celor spuse de Zorin Diaconescu, principala vină pentru blocarea accesului lui Corneliu Mureșan la fotoliul de primar al Bistriței, l-ar fi avut Brătianu și PNL-ul condus cu mână de fier de acesta: ” Se apre că, PNL a încheiat un protocol cu partida sașilor, Brătianu promițându-le acestora susținerea în funcția de primar al unui sas, asta în schimbul asigurării unei majorități liberale în consiliul orășenesc împotriva țărăniștilor, PNȚ. Așa s-a ajuns în situația din 1934, an când, Corneliu Mureșan a ajuns primar și rezultat al unui artificiu regal”.

Cine a fost primarul primar al Bistriței, Corneliu Mureșan?

Ne spune doctorul Mircea Gelu Buta, cel care a evocat, nu cu foarte mult timp în urmă, activitatea avocatului Corneliu Mureșan pe funcția de primar al orașului Bistrița între anii 1934-1937.

Potrivit celor spuse de Mircea Gelu Buta, Corneliu  Mureşan a reuşit să rămână în fruntea municipiului un mandat, în ciuda faptului că a fost îndelung contestat de locuitorii saşi. Printre proiectele implementate de care ne putem bucura şi acum se numără canalizarea, ştrandul municipal sau chiar stadionul „Jean Pădureanu”. Contextul în care Corneliu Mureșanu a fost ales primar, era unul foarte greu pentru români, limba română impunându-se foarte greu în administrația locală dominată de sași.

La două luni după ce a fost numit primar, Corneliu Mureşan a fost contestat de peste 1500 de saşi, locuitori ai oraşului, acesta reuşeşte să se impună şi mai ales să-şi materializeze ideile. Potrivit ziarului „Săptămâna”,  printre investiţiile programate pentru anul 1935 s-au numărat: pavarea unor străzi cu piatră sau amenajarea trotuarelor, inexistente pe unele artere ale oraşului. Canalizarea a ocupat un loc important în investiţiile oraşului încă de atunci, primarul alocând 800.000 de lei pentru amenajarea canalizării pe două străzi din oraş.  Tot în 1935 a fost amenajat o toaletă publică în Piaţa Decebal.

În perioada celui de-al doilea război mondial, în timpul ocupației hortyste, Corneliu Mureşan s-a refugiat în Turda şi Cluj, revenind mai apoi în Bistriţa în 1946, unde a lucrat ca jurist la Oficiul de Stare Civilă din cadrul Primăriei pentru scurt timp, fiind dat afară. Între anii 1950 şi 1954 a ajutat la refacerea regiunilor Rodna şi Cluj, urmând ca între 1957 şi 1968, an în care s-a pensionat, să lucreze ca jurist la o întreprindere.
Puţini ştiu însă faptul că fostul edil al municipiului locuia în casa de lângă hotelul Coroana de Aur, în care funcţionează pub-ul Old House, pe care comuniştii l-au obligat să o părăsească. Aceştia i-au dat un apartament într-un bloc comunist din spatele Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu”. Casa în care a trăit a rămas în picioare, iar în curtea sa a fost construit în 1974 hotelul Coroana de Aur.
Corneliu Mureşan a fost numit primul cetăţean de onoare al oraşului, imediat după Revoluţie, stingându-se câţiva ani mai târziu, în 1996 la Bistriţa, oraş pe care l-a şi condus timp de aproape 4 ani.

Cum îl caracterizează doctorul Mircea Gelu Buta?

Despre Iubitor de sport şi drumeţii, dr. Corneliu Mureşanu a înfiinţat, în anul 1935, Districtul de fotbal „Bistriţa”, a canalizat terenul de fotbal şi a construit tribuna de lemn şi vestiarele pentru sportivi.
Un destin care dovedeşte că nu suntem o naţie părăsită şi de pe care merită cu prisosinţă să ridicăm vălul indiferenţei. Avem nevoie de adevăr, iar rostirea şi rememorarea lui are rolul de a pune în paralel ceea ce a fost şi ceea ce este, adică trecutul şi prezentul, pentru a privi cu mândrie spre trecut şi cu curaj spre viitor. Oricum, trebuie să încetăm cu tabuurile, cu împărţirea în lucruri care se pot şi care nu se pot spune, iar convingerea mea este că e necesar să spui întotdeauna ceea ce crezi, dar şi să poţi dovedi că este adevărat.
În încercarea sumară de reconstituire a imaginii Bistriţei interbelice, nu trebuie să ignorăm faptul că în acest oraş cosmopolit, deşi instituţiile publice şi administrative erau sub autoritatea statului român, populaţia săsească, mai precis cea vorbitoare de limbă germană, a continuat să controleze, până în preajma anului 1930, o bună parte din administraţia publică, comerţ, meşteşuguri locale şi fondul imobiliar al oraşului. Aceste drepturi nu reuşesc însă să compenseze frustrările saşilor, care continuă să trăiască aici mai degrabă subversiv, asumându-şi Bistriţa doar din perspectiva propriei lor istorii. Din teribilism, ignoranţă sau interes, câţiva români le-au ţinut isonul, iar unii mai continuă şi astăzi. A-ţi trăda credinţa şi naţia, vânzându-te pe un blid de linte (Geneza, 25), în numele unui fals ecumenism sau compromis, evident greşit înţeles, diminuează caracterul individual şi nu este nicidecum scuzabil.
În euforia noilor realităţi de după Marea Unire, românii au încercat să devină tot mai prezenţi, impunând în spaţiul public o atmosferă preponderent românească, vehement contestată de celelalte etnii. Iată de ce amplasarea bustului primului primar român, dr. Corneliu Mureşanu, într-una dintre pieţele oraşului este un gest de înţelepciune şi normalitate, pe care românii bistriţeni îl aşteaptă de la autorităţile care, uneori, ne fac să ne simţim străini în propriul nostru oraş.
Avem, desigur, o anume tradiţie, dar, din păcate, inevitabilele interferenţe culturale, fiind prea puţin dezvoltate şi cultivate, îi împing pe români şi saşi să devină acum mai interesaţi de diferenţe, pentru fiecare miturile fondatoare fiind cu mult mai importante decât istoria recentă. În situaţia creată, fără un dialog real la nivel administrativ şi cultural, oraşul începe să fie fragmentat, iar resentimentarii şi nostalgicii nu se lasă aşteptaţi. Soluţia este să deschidem bine ochii, să lăsăm aroganţa şi încăpăţânarea la o parte şi să ne înţelegem. Nu de alta, dar în era high-technology, această problemă balcanică nu poate fi percepută decât ca o jenantă gâlceavă tribală.

 

Ultimul primar al Bistriței  care l-a vizitat pe Corneliu Mureșan la el acasă a fost Marian Toniuc.

 

Categoria: Politica