FOTBALUL BISTRIȚEAN ÎN URMĂ CU 40 DE ANI: Meciuri vândute pe semințe, deplasări în camion

FOTBALUL BISTRIȚEAN ÎN URMĂ CU 40 DE ANI: Meciuri vândute pe semințe, deplasări în camion

Prietenul meu, sălăuanul Vasile Tomi, este un bun povestitor. Acum, după povestea satirică a violonistului țigan din Năsăud, vine rândul fotbalului care se juca la nivelul județului Bistrița-Năsăud, în Divizia D. Hâtru, cu amintiri multe, Vasile Tomi reînvie o lume care nu mai are corespondent în 2017. De la terenul în pantă de la Rebrișoara, trecând la amintirea deplasărilor cu pîine și slănină, neuitând însă de meciurile vândute contra echipament sau sămânță de trifoi, Vasile Tomi nu uită nimic…

Eram “flăcăiandru” un tânăr “liceean” și așa ca toți tinerii, să mă dau important și să cresc în ochii fetelor,mai băteam mingea pe la “Școala Sportivă”, apoi “Progresul” Năsăud și “Minerul” Rodna.  Dar niciodată nu ma simțeam mai bine și “mai important” ca atunci când “pe fals” jucam la “Spicul” Salva.

O echipa mica, dar cu suflet mare, care în mai toți anii ocupa primele poziții ale clasamentului campionatului județean de fotbal.  Alături de echipe precum “Steaua”Nimigea, “Victoria” Uriu, “Viticola” Dumitra, “Forestra” Telciu, “Hebe” Sîngeorz Băi, “Unirea” Lechința,”Hârtia” Prudu Bârgăului, “Lumina” Budac sau “Someșul” Rebrisoara, cei cu terenul în pantă, echipe din sate cooperativizate sau cu un picuț de industrie locală, luptam  (și la propriu, dar și la figurat) fără a ne menaja.

Salva, care era un sat necoopertivizat se lăuda cu “Spicul”, o echipa care nu avea bani, principala sursă de finanțare fiind banii încasați acasă în marile pălării din paie a lui badea Ion Ianul din boaldă, badea Nelu sau domn’ George a lu’Cornila, Avacom sau domn’ Filip, D-zeu îi odihnescă ! Atunci când jucam pe terenul propriu, care era situat în curtea școlii și până în calea ferata (așa-zisa șosea de centura neexistând), nu ne puneam niciodată problema victoriei, problema fiind atunci când mingea ajungea, fie în râul Sălăuța, fie în grădina popii.

Deplasările aduceau, întodeauna, la ordinea zilei,  camionul “Carpati”, pita, slănina și ceapa, uneori și câte două, trei prescuri și doi,trei litrii de vin pe care ni le trimitea pe ascuns popa Iulius. În aceste codiții eram nevoiți a face unele “mici negoțuri”  (să nu mă audă d-na dr.Kovesi), nu tocmai ortodocse.  “Minerul” Rodna ne-a oferit un rând de echipament , să nu pierdem cu “Progresul” Năsăud, la fel și “Forestra” Telciu,  să ne învingă și să promoveze în Divizia C. De învins ne-au învins, ne-au dat și tricourile, dar nu a mai avut cine să le îmbrace, fiindcă mai mult de jumatate din echipă a plecat la Telciu,  să joace în Div.C.
Dar cel mai interesant “troc” a fost unul încheiat cu “Steaua” Nimigea, atunci când “ungurii” ne-au batut acolo pe terenul de lângă calea ferată din Nimigea de Jos cu scorul de 3-2 și  s-au calificat pentru a reprezenta județul la Cupa Nordului, o frumoasă competiție sătească între județele Maramureș, Suceava și Bistrița-Năsăud.  Era la Nimigea, președinte, unul Feri, Șandor Pista, care era și magazioner la CAP și atunci, în schimb am primit 10 kg de sămânță de “lugar” (trifoi), cinci mierțe de mălai (porumb boabe) și doi saci de boabe de grâu, pe care binențeles că le-am vândut și ne-am cumpărat mingi de fotbal…
Ce vremuri !

 

Categoria: EVENIMENT