Elena, Vasile, Ioan, Traian şi Pink Floyd

Elena, Vasile, Ioan, Traian şi Pink Floyd

Sfânta Elena e o insulă, un loc unde a murit Napoleon Bonaparte. Cu siguranţă, Elena Udrea nu e o insulă şi nici o sfântă. Cum să fie sfântă? În politică nu există sfinţi, doar demoni, de diferite grade şi sexe

A fost preferata lui Traian, matrozul care acum străbate învolburatele mări şi oceane ale politichiei de sorginte bizantină dar bine înmuiată în murdarele ape ale Dâmboviţei. Cândva, Elena a venit acasă la Ioan pentru a cere. Nu, parcă aşa se spune: cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide. Elena spune că vrea să deschidă partidul, de parcă Vasile ar vrea să-l închidă, de parcă partidul e un fel de magazin în care se dau cozonaci şi cremeşuri. Ioan ştie că joacă o carte mare, de aia a fost cavaler. I-a dat Elenei flori, i-a vorbit frumos şi i-a adus soarele de pe cer. De obicei, se aducea luna de pe cer, dar probabil ea era deja promisă din timpul campaniei electorale de USL fetelor mari şi broaştelor. Se spune că, o dată sărutate, broaştele, aşa verzi cum sunt ele, se transformă în prinţi. Dar, România e încă Republică şi una care nu are nevoie de nobili, cu atât mai puţini de prinţi. Aşa că, Elena nu va săruta broscoiul, cel mult va umbla desculţă, sperând că unii batracieni preferă atletismul. De data asta, Ioan nu a vorbit mult, dar a spus-o răspicat că există o anumită îngrijorare faţă de soarta partidului. Vasile ştie asta. Monica, idem, dar ea nu e decât „Another brick in the Wall”, adică o altă cărămidă în zid. Ascultând The Wall, mi-am dat seama că Traian ar trebui să îl caute pe Decebal şi să plece cu el. Pare a nu fi nicio legătură, dar versurile spun multe, spun că deşi părem a fi urmaşii Romei, românii nu au putut apărea din doi bărbaţi. Poate, poate doar dacă ne-ar fi adoptat. Da, ştiţi cum e cu adopţiile: scump, domnule, scump, aşa că e de preferat femeile. Traian nu îl place pe Vasile, dar, pe cine place Traian? Poate ar vrea ca Elena să fie insulă, iar el guvernator? Nu ştiu dacă Traian a ascultat Pink Floyd, dar cu siguranţă sunt mulţi în PDL care au făcut-o, aşa că i-ar putea explica primului om în stat. Sper că nu l-am ofensat pe Victor, sau pe Crin, dar nu cred, am auzit că nu sunt atât de supărăcioşi, iar Victor, ah, Victor, sunt sigur că a ascultat The Wall. Mă întreb, cum vede Ioan problema, mai ales că de hotărârea pe care o va lua, va depinde, în cele din urmă, viitorul său politic, dar mai ales al celor apropiaţi lui. Eu cred că, membrii PDL, ar trebui să meargă la Cotroceni şi să cânte ceva, ceva de genul acesta:

We don’t need no education, We don’t need no thought control, No dark sarcasm in the classroom, Teachers leave them kids alone, Hey teacher leave them kids alone , All in all it’s just another brick in the wall, All in all you’re just another brick in the wall.

Până data viitoare, s-auzim numai de bine.

Categoria: Politica