Duminica a lll-a din Post, (Marcu 8, 34-38)

Duminica a lll-a din Post, (Marcu 8, 34-38)

-Dum. a 3-a din Postul Paşt. este închinată Sfintei Cruci şi a fost aşezată la mijlocul postului pentru a-i întări pe credincioşi duhovniceşte în călătoria lor spre Înviere. Sfânta Evanghelie începe cu chemarea Mântuitorului la lepădarea de sine şi la urmarea Crucii Sale.
-Pentru cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, atitudinea păgână faţă de Cruce se manifestă şi astăzi. Mântuitorul Hristos îi previne pe ucenici: „Fiindcă nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi, pentru aceasta vă urăşte pe voi lumea…IN.15.19
-De la Mântuitorul, Crucea devine semnul distinctiv al Bisericii,. Creştinii ortodocşi şi romano-catolici au crucea în înţelesurile de semn, obiect, cuvânt ,soartă şi gest sfânt.
-Jertfa pe Cruce – punctul culminant al învăţăturii şi al iubirii lui Hristos: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi“ (Ioan 15, 13)
 Jertfa și Jertfitorul-Căci Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi Hristoase Dumnezeul nostru“ (Rugăciunea Heruvicului).
-Sfântul Apostol Petru ne învaţă că singura cale de eliberare de păcate şi de moarte este urmarea pe calea Crucii a vieţii lui Hristos: „El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare“ (I Petru 2, 24).
-Crucea este destinul luminos al vieţii creştinului deoarece este nedespărţită de Învierea Sa: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase…”
-Sfântul Ioan Gură de Aur: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde-ţi este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi este, moarte, boldul tău?“ …„A înviat Hristos şi moarte nu mai este“ 
Crucea, pecetluirea iubirii reciproce dintre Dumnezeu şi om…
-Mai întâi s-a înfipt Crucea Lui pe ţeasta Golgotei, şi au răsărit şi crucile noastre, prin jertfa Sfântului Arhidiacon Ştefan, a Sfinţilor Apostoli şi a tuturor sfinţilor mărturisitori ai Bisericii…
-Istoria neamului nostru, este istoria acestei iubiri: a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, şi a noastră, a românilor şi a tuturor neamurilor creştine, faţă de Dumnezeu.
 Biserica este o împreună-vieţuire a lui Dumnezeu, Care ca Mire a înfipt primul crucea iubirii în istorie, şi a oamenilor care i-au urmat, lepădându-se de sinea păcătoasă. Ce taină adâncă şi sublimă este aceasta, pe care din păcate unii, care nu cinstesc pe Maica Domnului, Sfânta Cruce şi pe sfinţi, n-au înţeles-o!
-Creştinul este mireasa care vine în întâmpinarea Mirelui, care urmează Mirelui. Această „mireasă“ este chemată în Evanghelia de astăzi să se lepede de sine. Prin cununie, mireasa preia numele Mirelui, moşteneşte averea Mirelui, după cuvântul Mântuitorului care în rugăciunea arhierească se adresează Tatălui: „Toate câte Mi-ai dat Mie le-am dat lor…
-Dumnezeu Tatăl încredinţează Fiului întregul neam omenesc, iar Fiul Îi dăruieşte Tatălui neamul omenesc înnoit după chipul şi asemănarea Sfintei Treimi, adică încreştinat prin jertfa Crucii şi a Învierii.
-«Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume» (Galateni 6, 14). Dacă crucea e o chemare la bucurie şi laudă nu putem spune că e motiv de jale, căci suspinul este nu pentru cruce, ci pentru păcatele noastre. Iată pentru ce postim!“
-Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Fecioară, Născatoarea de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci. Amin!”

Categoria: BOR