Domnitorul Petru Rareș s-a reîntors la Bistrița!

Domnitorul Petru Rareș s-a reîntors la Bistrița!

Inițiativa turnării în bronz a unei statui ce îl reprezintă pe unul din marii Mușatini, domnitorul moldovean Petru Rareș, aparține profesorului doctor Mircea Gelu Buta și președintelui Consiliului Județean, Radu Moldovan, cel care a pus ideea în practică. Sculptura este opera artistului plastic bistrițean Mircea Mocanu.

La eveniment a fost invitat și ministrul Apărării Naționale, Gabriel Leș. Nu a lipsit IPS Andrei Andreicuț,  dar nici comandantul Diviziei a IV-a Infanterie Gemina, General-Maior Virgil Ovidiu Pop. De asemenea, au fost prezenți prefectul Ovidiu Frenț, subprefectul Ciprian Ceclan, primarul Ovidiu Crețu, secretarul de stat Alexandru Pugna, vicepreședinții CJ BN, Ioan Țintean și Vasile Puica, deputații Doina Pană și Daniel Suciu, viceprimarul Cristian Niculae, primarii din Beclean, Nicolae Moldovan,  Petru Rareș, Vasile Cocos, cel din Prundu Bârgăului, Doru Crișan, Ioan Szabo de la Șanț, Vasile Găurean, Galații Bistriței, șefi de servicii deconcentrate, de la armată, poliție, ISU, SRI, STS.

 

Au vorbit despre eveniment, dar, mai ales despre importanța și relația pe care a avut-o Petru Rareș cu Bistrița și Transilvania, ministrul Gabriel Leș, președintele Radu Moldovan dar și doctorul Mircea Gelu Buta.

 

Radu Moldovan: ” ÎnaltPreaSfinția Voastră Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, domnului Ministru al Apărării Naționale, Domnilor Generali, Domnule Primar, Domnule Prefect, Preacucernici Părinți Protopopi, Preacucernici Părinți, Domnilor comandanți, domnilor ofițeri, veterani de război, stimate oficialități, dragi militari, onorată audiență!

”Din zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai murit flăcău ori moș îngârbovit;

Dar nu-i totuna leu să mori ori câine-nlănțuit.”

 

Este un crez adânc înscris în ADN-ul poporului nostru și adus pe hârtie într-un mod excepțional de năsăudeanul nostru, Marele Poet George Coșbuc.

Libertatea și autodeterminarea reprezintă niște idealuri pentru care oamenii și popoarele au luptat mii și mii de ani de-a lungul istoriei. Noi, cei din spațiul carpato-danubiano-pontic am fost dintotdeauna un popor jertfit de interesele marilor imperii din jurul nostru.

Dintotdeauna românii din Transilvania au luptat pentru independență față de imperiile din Vestul Europei și pentru afirmarea spiritului autentic românesc. Au rezistat aproape 1.000 de ani cu dorința de a fi români pe pământul României și miracolul s-a produs abia la 1 Decembrie 1918.

Nimic nu se întâmplă de la sine! Cu atât mai puțin în istorie.

Crearea unei țări, a unui popor este o operă care depășește puterea unui om! Este un crez adânc, cu care ne-am născut și am crescut noi și străbunii noștri de mii de ani. Acest crez depășește anvergura oricărui domnitor sau lider politic, a oricărui mandat limitat sau revoluție, pentru ca el se află, negreșit în fiecare dintre cei care au respirat pentru prima dată aerul românesc!

S-a aflat și se află în toți cei care știu că s-au născut liberi și știu că merită să moară liberi! S-a aflat și se află în toți cei care știu că o ocupație sau un regim nu pot niciodată să ne fure libertatea de a gândi și de a simți așa cum noi înșine ne dorim!

1.000 de ani au durat până când românii din Transilvania au redevenit stăpâni pe pământurile lor! Chiar dacă zeci de mii de eroi necunoscuți au murit în tot acest timp, ei nu au murit degeaba. Cu toții am auzit de curajul lui Moș Tănase Todoran sau al lui Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu! Dacă noi, astăzi, după sute de ani de la moartea lor îi mai pomenim, însemnă că ei nici nu au trăit și nici nu au murit degeaba!

Este și cazul domnitorului a cărui personalitate o evocăm astăzi, Petru Rareș. Vă puteți întreba ce rol poate avea un domnitor moldovean cu românii din Transilvania, dar mai ales cu cei din Bistrița. Nu vreau să susțin un tratat de istorie, pentru că o vor face specialiștii, dar vreau să subliniez câteva lucruri deosebit de importante pentru care astăzi cinstim personalitatea Domnitorului Petru Rareș și automat a domnitorilor moldoveni care au susținut spiritul creștin și român în Transilvania:

Episcopia de la Vad și biserica episcopală a fost înființată de Ștefan cel Mare pentru feudele sale din Transilvania. Episcopia Vadului cuprindea toate satele dintre Bistrița și Gherla, iar un pol important al românismului și al ortodoxiei l-a reprezentat Ciceul.

Domnitorul Petru Rareș a susținut financiar ortodoxia și românismul din aceste zone, inclusiv prin donații ale unor moșii. Exprimarea spiritului românesc în posesiunile Bistrița, Ungarul, Valea Rodnei și Ciceu nu ar fi existat fără Domnitorul Petru Rareș. Recunoașterea autorității românește pe aceste teritorii vine după ce Domnitorul Petru Rareș a fost aliatul Poloniei și al lui Ioan Zapolya în lupta pentru Coroana Ungariei.

Inițial, aceste posesiuni fusese primite de către Ștefan cel Mare din partea Domnitorului Matei Corvin . În tot acest timp, meșterii transilvăneni, erau plătiți cu sume considerabile de bani pentru a-și exprima măiestria în construcția Mănăstirilor din Bucovina.

Noi, astăzi, încununăm prin acest monument, o personalitate care și-a pus amprenta asupra a ce suntem noi, aici și acum. Nu întâmplător spațiul din fața celei mai importante instituții administrative a județului Bistrița-Năsăud poartă numele lui Petru Rareș, nu este o coincidență faptul că unul dintre cele mai renumite Colegii Naționale din România, aflat în orașul Beclean, poartă numele lui Petru Rareș și nici faptul că aproape de limita dintre județul nostru și județul Cluj avem comuna care poartă numele Domnitorului Petru Rareș.

Că vrem sau nu, istoria ne-a adus la un loc, pe noi, pe români! Chiar dacă din  punct de vedere etnografic sau cultural putem afirma că sunt diferențe între noi cei din arcul carpatic și de românii din afara lui, avem mult mai multe lucruri care ne aseamănă. Istoria a fost diferită cu noi, de unde și această diversitate. Dar în ciuda oricăror diferențe, avem infinit mai multe lucruri în comun, decât cu orice alt popor de pe lumea asta.

Noi toți am fost români! Noi toți, suntem români, și punct! Că ești dintr-o parte sau alta a Carpaților nu însemnă automat că ești mai mult sau mai puțin român! Ce faci zi de zi, cum își iubești țara și pe semenii tăi, ce faci tu personal pentru a dezvolta România, asta definește cât de român adevărat ești sau nu!

Istoria noastră, a tuturor românilor, cu bune sau cu rele este un fapt închis. Singurul lucru care îl putem face acum, e să fim deschiși către viitor, să învățăm din trecut și să nu ne pierdem umanitatea din noi! Trecutul nu îl putem schimba, suntem doar obligați să învățăm din el! Mare parte dintre cei care suntem astăzi, aici suntem făuritorii României de mâine! De ce facem noi, concret, ca generație, depinde dacă peste sute de ani, istoria ne va menționa așa cum a făcut cu înaintașii noștri.

Este extrem de important să știm în fiecare clipă cine suntem și cum ne putem defini în funcție de originile noastre! Dar înainte de asta, indiferent cât de mândri am fi cu identitatea noastră geografică sau istorică să nu uităm că în primul rând suntem români!

Personal, nu cred în Alianțe Vestice, Estice sau Nordice, ci în lideri vizionari, harnici și înțelepți, care știu că dezvoltarea doar a unor poli, fără a lua în calcul întreaga Românie, este o gândire retrogradă!

În acest an, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să fim mai uniți ca niciodată! Dacă nu pentru noi, măcar din respect pentru strămoșii noștri și din iubire față de cei care ne calcă acum pe urme: copiii noștri!

Vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să luptăm pentru o Românie liberă, puternică și prosperă la care au visat toți înaintașii noștri! Putem obține asta doar prin lucrurile concrete pe care le facem fiecare dintre noi zi de zi!

Mă rog Bunului Dumnezeu să binecuvinteze România noastră dragă și poporul român!

Bunul Dumnezeu să ne dea tuturor sărbători în liniște și pace, iar țării noastre un viitor mai bun, pe măsura mărimii sufletelor noastre!”.

 

 

 

 

Categoria: EVENIMENT