Ciprian Moldovan: DESPRE PRIETENUL MEU LIBERAL

Ciprian Moldovan: DESPRE PRIETENUL MEU LIBERAL

L-am cunoscut prin 1983. În prima zi de şcoala s-a aşezat într-o bancă, lângă geamul imens dintr-o sală a Liceului Electrotehnic. Tăcut şi cu ochii ascunşi în spatele unor ochelari cu lentile heliomate, de care nu mai văzusem până atunci. M-am aşezat lângă el, nici nu mai ştiu de ce, poate pentru că nu mai erau locuri, ori poate pentru ca mi-a inspirat incredere. Eram şi eu destul de rezervat, ca orice copil venit de la o şcoala de ţară, cu clase mici şi întunecate. Îmi aduc aminte că multă vreme m-au fascinat geamurile neobişnuit de mari şi imaginea lanului de porumb vecin cu liceul la care ajunsesem şi care era ultima cladire pe partea dreapta din Bistrita înspre Unirea. Aveam să aflu în scurt timp că îl cheamă Hangan Sorin si vine din Livezile. Nu o să deapăn amintiri din anii de liceu. Am ramas colegi de bancă până la sfarsitul clasei a X-a când el, pentru că atunci se sustinea examen ca sa ajungi in clasa a XI-a, s-a dus la un liceu de automatizari de prin Moldova.

Ne-am văzut sporadic până prin 2008. Ştiam, doar că administrează o afacere, că are o familie frumoasă si ca majoritatea clientilor lui erau din vestul Europei. Cam atat. Apoi, viata ne-a apropiat într-o tentativă de a pune pe picioare o televiziune locala cu o abordare jurnalistică de un nivel diferit de a celor existente. Cred ca nu ne-am ales bine momentul, era în plină criză şi firmele câte mai ramasesera numai de publicitate nu mai aveau bani, iar cele care ii aveau şi-i ţineau in seifuri speriate de spectrul unor vremuri si mai complicate.

Sorin Hangan, al cărui firmă făcea case de locuit sau de vacanţă din lemn a fost lovit de amploarea crizei imobiliare. Eram apropiaţi şi aflam cum îi cădeau contractele unul cate unul, ori nu primea decât cu o întârziere nepermis de mare tranşele pentru lucrările executate. Nu mai vorbesc că au fost cazuri când sume mari de bani pentru case deja vândute prin Spania şi Italia nu i-au mai intrat niciodată in cont.

Omul acesta a luptat, cu dinţii strânşi, pentru afacerea lui pe care a ridicat-o de la zero. E greu pentru cei care nu lucrează în mediul privat, ori au fost toată viata doar angajaţi, să înţeleagă zbuciumul care te cuprinde când totul se prăbuşeşte în jurul tau, iar rezolvarea atâtor probleme pe care le generează o economie în degringoladă  depind de factori pe care nu îi poti controla. Fiscul, băncile, furnizorii, angajaţii, toţi dau năvală peste tine. Vor bani, dobânzi, asigurari, fara nici o amânare, ameninţând fiecare, cu penalităţi, procese, demisii. Nu de puţine ori l-am găsit în biroul lui, de-altel modest, înconjurat de somaţii cu privirea în gol, deznădăjduit. Îmi vorbea pe un ton jos, iar când îi ziceam câte ceva simţeam că spusele mele trec prin el. A reuşit să-şi salveze compania cu eforturi supromenesti, pe care nu le pot reda cuvintele mele. Văzându-l, însă, cum luptă, fără să abandoneze, fără să întindă mâna după contracte din bani publici, deşi la câţi le facuse bine, cred că şi-ar fi putut deschide niste uşi, il pretuiesc si il admir.

Este genul de om pe care te aştepţi să îl găseşti într-un partid liberal. Întreprinzător, creator de locuri de munca, plătitor de taxe si impozite, principial. Nu a fost în viaţa lui angajat la stat şi nici nu a cerut sinecuri, desi ar fi putut-o face pe vremea USL-ului. Dacă liberalii bistriţeni chiar vor să câstige primăria Bistriţa atunci nu o pot face decât pe mâna lui Sorin Hangan. Nu numai cred că ar putea câştiga, pentru că, fiind un pic histrion, şi-ar ştii manageria bine campania electorală, dar ştiu că ar fi si un primar foarte bun. Are experienţă, e serios, aplicat şi nu e dispus la tot felul de compromisuri şi jocuri de culise care au aruncat, hai să-i zicem, clasa politică la zero incredere. Într-un fel îi seamănă lui Ovidiu Creţu, deşi unii se vor declara oripilaţi de comparatie, desigur într-o variantă mai juvenilă.

Am învăţat de la Sorin Hangan multe şi, cu toate că eu nu mai cred în PNL-ul de azi populat cu foşti pedelisti, complici la dezastrul prin care am trecut în timpul celor două mandate al unui preşedinte iresponsabil, îi doresc din tot sufletul succes şi îl voi considera mereu prietenul meu.

 

 

Categoria: ANALIZE-COMENTARII