Daniel Suciu: Povestea unei fotografii sau fetiţa din faţa unei grămezi de lemne

Daniel Suciu: Povestea unei fotografii sau fetiţa din faţa unei grămezi de lemne

Deputatul Daniel Suciu apelează, din nou, la „resursele” sale jurnalistice şi, prin intermediul apelului la memoria documentelşor rescrie o poveste cu happy end din jurul unei personaj, mai precis a unei fetiţe pe care el a văzut-o în urmă cu 10 ani în comuna Târlişua…

Ce plină de neprevăzut este viata…acum mai bine de 10 ani vedeam o fetiță în fața unui morman de lemne la Târlișua, la câteva luni după tragedia din această comună. Am scris atunci o scrisoare fictivă plecând de la chipul acelei fetițe. Astăzi, împreună cu Mihai Forai, acea fetiță, o liceană în clasa a IX-a, Dana Pop pe numele ei, este musafirul meu la București. Mâine reprezintă județul nostru la un important examen. Mult succes la examenul de la Școala Americană, copil frumos! A ajuns acolo absolvind cu 10 ultimul an de studii! În scrisoare spunea că o să învețe și o să fie cuminte. Deși în imaginarul meu de ziarist, ea s-a ținut de cuvânt. Bravo!

Draga tati,

Stiu ca ti-e greu departe de noi, dar eu si mami iti spunem ca suntem sanatoase, desi deja vine frigul si casa noastra inca nu e gata. As vrea sa vii mai repede acasa si sa vezi ca satul nostru este tot asa cum l-ai lasat dupa ziua aceea de 20 iunie. De cand ai plecat, a fost pe la noi nenea Basescu si cu ministrul Tariceanu. Am iesit toti pe la porti sa-i vedem, mai ales ca toti aveam nevoie de ajutor, si toti ne ziceau ca numai ei ne pot ajuta. A fost, tati, si multa televiziune, si ziare, toti ne-au spus povestea, dar acum ne-au uitat. O mai vad pe mami seara ca plange, ca ii e greu, mai vine noaptea si se uita la mine, si se roaga. Dupa ce iese din camera, ma rog si eu sa nu ne prinda iarna tot pe la vecini, ca am de invatat, ca vreau sa fie totul ca inainte. Ma rog, desi stiu ca nu are cum sa fie ca inainte. Pe fetita din vecini tot nu au gasit-o si mi-e mila, tati, de tati ei, ca a ramas singur. Chiar daca am ramas fara casa si fara nimic, inca mai sper ca domnii de la Bucuresti sa ne ajute, desi aud prin sat tot mai mare zarva si unchiu zice ca nu o sa se faca nimic. Mai plange lumea pe la biserica, mai aprinde lumanari in cimitir pentru vecinii nostri morti si ne rugam cu totii sa fie bine. Pe aici e praf mult, nu mai avem cartofi, nu mai avem nimic. O sa merg la scoala, si o sa invat, si o sa fiu cuminte, ca voi sa fiti mandri de mine, ca prea multe suparari ati avut vara asta. Stiu ca mi-ai promis ca mergem la mare anul asta, dar te iert, tati, ca esti printre straini si faci bani pentru casuta dusa de apa.

De acasa, de la Tarlisua.

Categoria: EVENIMENT