D’ALE POLITICHIEI ROMÂNEŞTI

D’ALE POLITICHIEI ROMÂNEŞTI

Şi au fost alegeri parțiale locale în 14 orașe si 35 de comune, acolo unde, din diverse motive, localitățile au rămas fără primari. Prezența la vot, exprimată ca media națională, a fost de 33%. Concluzia: 2 din 3 români cu drept de vot nu mai dau doi bani pe politică, pe cine gestionează bugetul comunității sau pe disputele dintre partide. Pur și simplu le este lehamite, au scos din viața lor capitolul „alegeri politice”. Este un dezastru, atât pentru clasa politica, cât și pentru societate în ansamblu.

In altă ordine de idei, alianța aflată la guvernare își face singură zile fripte. Având o opoziție care nu le pune probleme, politicienii aflați la putere își dau singuri cu stângu’-n dreptu’. Dacă în ianuarie au reușit să scoată în strada 500.000 de români, acum au o problemă cu propriul guvern. Unul, cel puțin teoretic, cu notă de trecere, dacă ne luăm după cifrele economice. Cred că este pentru prima oară în România, când puterea, având o majoritate parlamentară confortabilă, încearcă să demită propriul guvern. Sau, cel puțin, are o problemă cu prim-ministrul investit tocmai de ei, plus cu o parte dintre miniștri. In plus, tocmai s-a aruncat la coșul de gunoi lista de promisiuni din programul de guvernare, Mă rog, s-a „amânat”. Ii pasă cuiva? Mă refer la electorat… Nici măcar reintroducerea pe ordinea de zi, în Parlament, a proiectului legii grațierii nu prea îi mai interesează pe români. Lehamitea e mare, fiecare e pe cont propriu.

Revin la una din temele mele prioritare: învățământul. Vindecarea societății românești, evoluția spre progres au ca baza educația performantă. Pentru a avea copii educați avem nevoie de infrastructură modernă și de profesori motivați. La ambele capitole stăm destul de prost. Am scris și spus de mai multe ori că sistemul trebuie reformat. Una dintre probleme este neatractivitatea domeniului pentru tinerii competenți. Pentru că se plătește foarte slab! Iar declarația celui de-al doilea om în stat, cum că unele virtuale majorări acordate profesorilor nu sunt „meritate”, pentru că „au vacanță patru luni pe an!!!”, arată disprețul și nepăsarea politicienilor cu privire la ce se întâmplă pe băncile școlilor. Copile, țara te vrea prost!

Evident, titlul principal al săptămânii politice este amânareacreșterilor salariale promise. Dar, după cum observ, romanul este răbdătorși funcționeazădupă principiul: las’ ca ăștiatotuși dau, chiar dacă mai încolo, măcar nu iau! Culmea ipocriziei este faptul că singura măsură de creștere salarială care nu va fi amânată, și care va intra în vigoare luna viitoare, este creșterea salariilor politicienilor. Păi, se poate? Noi dăm legile, noi trebuie să fim primii motivați…

In rest, Iohannis a punctat conjunctural la capitolul imagine internațională, evident în contextul interesului mass-media pentru scandalurile interne americane. Dar bine că a punctat!

Comisia parlamentară de anchetă a alegerilor din 2009 anchetează ea ceva, dar nu se știe ce, nici măcar cei anchetați nu o bagă în seamă.

Brandul de țară al României fluctuează între oaie si frunză mai ceva decât cursul valutar.

La final, românii și-au pierdut și reperele din sport. Dacă, pe vremuri, moralul națiunii era îmbunătățit de performantele Generației de Aur, astăzi naționala de fotbal a României arată ca o epavă în derivă, un spectacol trist care nu merită nici măcar urmărit.. Iar ca tacâmul să fie complet, Simona Halep a ratat din nou șansa de a deveni simbol național.

Romania, eternă și plictisitoare. Si plină de lehamite!

 

Categoria: ANALIZE-COMENTARII