Bistrițeanul Sorin Tisa a auzit cum vorbește lemnul

Bistrițeanul Sorin Tisa a auzit cum vorbește lemnul

Pe Sorin Tisa, la cei 56 de ani ai săi, îl găsești în toate locurile unde poate să își prezinte lucrările sale de artă neconvențională, de facto, o materializare în lemn a gândurilor, visurilor dar și a ideilor sale despre lumea care ne înconjoară.  El şi-a decorat casa și viața sa și a prietenilor  cu decoraţiuni obţinute din materiale care se aruncă, un fel de deșeuri menajere. Tisa a găsit frumusețea artei  în ceea ce alţii aruncă: de la dopurile de plută, resturi de furnir, beţe , coajă de copac sau resturile dintr-un tub de spumă poliuretanică sunt transformate în obiecte decorative.

Acum, temele sale sunt în strânsă legătură cu scadalurile din jurul tăierii pădurilor din Bistrița-Năsăud, dar și din alte județea. El a conceput o lucrare în lemn în care, județul Bistrița-Năsăud, e reprezentat grafic prin intermediul unui lanț de drujbă.

Ce spune SORIN TISA?

Folosesc deşeuri. Acele lăturoaie cum le spunem noi, primele bucăţi de scânduri care se prelucrează pe gater, care au un pic de coajă pe părţile laterale, e suportul de bază la majoritatea lucrărilor. În rest, folosesc lemn, cioate, crengi, multe fructe de la diferiţi copaci, conuri de trei feluri, ghindă, jir. Dintr-un simplu con de brad confecţionez şindrila pentru căsuţe sau fântâni, capătul conului, baza lui, o folosesc pentru diferite ornamente florale. Utilizez de asemenea beţele de îngheţată, de vreo trei feluri, furnir, chiar şi frunze uscate, beţe de frigărui”

 

Îmi place lucru în lemn, lucrez de când eram mic. Acum am diferite utilaje. Inspirat de un tâmplar care locuia la bunica mea, m-am apucat şi eu de lucru, dar am extins gama de produse, folosesc mult acum şi osul. De exemplu, la o fântână, suportul de bază e osul tubular. Curăţ osul, îl fierb şi îl dau cu un lac special. Dea semenea, folosesc şi multe cioate. În general, omul de rând se uită la ele dar nu vede nimic, însă eu iau cioata, mă uit la ea, o sucesc pe toate părţile şi deja îmi imaginez ce voi face cu ea. În funcţie de forma lor, pe unele le folosesc la lucrări pe orizontală, iar pe altele pe verticală.

E proprietarul unei Skoda de colecţie. O Skoda din 1968, cumpărată din Cluj a trecut din proprietatea tatălui în cea a tehnicianului de la CFR. „Tatăl meu a cumpărat-o în 1968 de la Cluj. Acolo era reprezentanţă Skoda, iar pe vremea aceea nu existau încă Daciile pe piaţă, abia un an mai târziu au început să se fabrice primele Dacia 1100. Atunci când a adus-o acasă erau foarte puţine maşini prin oraş”, îşi aminteşte bărbatul. Maşina, de care se ocupă exclusiv Sorin Tisa are 600.000 de kilometrii la bord şi nu a suferit niciun accident. „cu excepţia unor incidente minore, nu am avut probleme cu ea”, spune colecţionarul.

Una din marile probleme ale lui Sorin Tisa este tristețea oamenilor: ” Pe la standul meu trec, zilnic, zeci de bistrițeni. Din păcate, marea lor majoritate parcă au priviri pierdute, triste, semn că aceste vremuri cumplite pentru spiritualitate, ne cauzează foarte mult. Nu știm să ne mai bucurăm de nimic”, concluzionează artistul.

Categoria: REPORTAJ