Al 50-lea asediu asupra Cetăţii Cieului. Ruinele aflate deasupra satului vorbesc despre 700 de ani de existenţă deloc liniştită şi uşoară

Al 50-lea asediu asupra Cetăţii Cieului. Ruinele aflate deasupra satului vorbesc despre 700 de ani de existenţă deloc liniştită şi uşoară


Printre comunele care se sărbătoresc în zilele următoare este şi cea administrată de un primarul Valentin Mureşan. La Ciceu Mihăieşti, sărbătoarea e cu atât mai mare cu cât, în 2018, marea serbare  a Cetăţii Ciceului a ajuns la a 50-a ediţie

„ Este un eveniment căruia îi vom da amploarea cuvenită într-un an special pentru neamul românesc. În plus, manifestările care se vor ţine în prima duminică după Sfânta Mărie Mare vor include și sărbătorirea a 130 de ani de la construirea bisericii din satul Lelești și a 175 de ani a celei din satul Corabia. Cu această ocazie, voi lansa și un volum în care istoria va fi, bineînţeles, la loc de cinste”, ne-a spus Valentin Mureșan.
Valentin Mureşan îţi poate povesti ore în şir de spre istoria locurilor din jurul Ciceului, Corabiei sau satului Leleşti, mai ales că scris şi o carte “Dor de acasă. Ciceu-Mihăieşti. Studiu Monografic”, apărută la Editura “Accent” în urmă cu şapte ani.

Pentru sărbătoarea din anul Centenarului, primarul Valentin Mureşan, alături de Consiliul Local, a invitat în poiana de sub cetate foarte mulţi artişti populari (vezi afiş). Manifestările vor începe la ora 12.00.

 O istorie romanţată şi puţin fantastică

 Cetatea Ciceului, situată în comuna Ciceu Mihăieşti, este atestată documentar în 1304. Cetatea este donată în 1475 de către Regele Ungariei Matei Corvin domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, în urma acordului de pace dintre cei doi. Acesta transformă cetatea într-una dintre cele mai puternice şi bine fortificate din Transilvania. În 1538, în Cetatea Ciceului se refugiază domnitorul Petru Rareş, după îndepărtarea sa de pe tronul Moldovei de către turci. Domnitorul Moldovei, Petru Rareş nu scapă nici în Bistriţa-Năsăud de duşmani, voievodul Ioan Zapolya cucerind cetatea în 1540. Revenind pe tronul Moldovei, Petru Rareş intenţionează să recupereze cetatea, însă, Dieta Transivană, preventiv, decide demolarea acesteia în 1544. Încărcătura istorică a cetăţii este completată cu succes de poveştile şi legendele ce circulă prin părţile locului. Una dintre ele spune că soţia domnitorului Petru Rareş a ajuns la cetate înaintea acestuia şi a ascuns comorile şi bogăţiile familiei într-una din peşterile din apropiere. Peştera în cauză permite accesul muritorilor doar în ziua de Sânziene sau de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din 24 iunie. Nimeni însă nu a cutezat să pornească în căutarea comorilor domnitorului, umblând vorba că cel care intră în peşteră nu se mai întoarce. În zonă există 7 peşteri, însă nu se ştie exact în care dintre ele ar fi ascuns soţia lui Petru Rareş comorile.

Scurt istoric

 Se cunosc puține despre istoria Cetății Ciceului până în prima jumătate a secolului al XV-lea când aceasta iese din proprietatea familiei nobilare Losonczi. Fusese stăpânită de verii Ladislau Senior, fiul lui Ștefan Dezsőfi, Ladislau Junior și Sigismund, fiii lui Dionisie Dezsőfi de Losoncz până la 1 Octombrie 1467 când, în urma unui complot eșuat, le-au fost confiscate de către Dieta de la Turda două treimi din bunuri (inclusiv cetatea și domeniul aferent). Indiviziunea unora dintre aceste bunuri, precum și nevinovăția unui alt văr, Ioan, fiul lui Ioan, lăsat în drepturi, a dus ulterior la procese de revendicare a castelăniei. A beneficiat într-o primă fază de această confiscare Ioan, fiul lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (în Ungaria de astăzi). Acesta a intrat în posesia cetății și a domeniului care întrunea la acea dată 36 de sate și un târg. În 1473 aflăm însă că Ciceul era domeniu regal fără să știm precis ce s-a întâmplat cu fostul stăpân. Știm totuși că la începutul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despăgubit cu domenii în nordul Ungariei.
Intervalul de timp probabil în care Ștefan cel Mare a luat în stăpânire Ciceul și Cetatea de Baltă este 1486-1490 deși nu trebuie exclusă posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474[3]. Ambele domenii au făcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor și constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă și nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei. A. Rusu contestă tradiția istoriografică conform căreia scopul daniei era compensarea pierderii de către Ștefan a Chiliei și Cetății albe. Este mult mai pertinentă destinația de refugiu, de loc de azil, în cazul unei pierderi a tronului. O asemenea practică este de altfel bine atestată între Regatul Ungar și principii vecini și în plus Ciceul și Cetatea de Baltă erau departe de a compensa, atât financiar cât și strategic ieșirea la Marea Neagră

Venirea la tron a lui Vladislav al II-lea în 1490 i-a atras lui Ștefan probleme juridice cu privire la Ciceu. Acesta ceruse după obicei reconfirmarea stăpânirii. Urmași ai familiei Losonczi, însă au încercat să recâștige în 1491 castelănia înaintând inclusiv o împotrivire la punerea în stăpânire poruncită de cancelarie. În cele din urmă, la 1500, în urma unui proces, voievodul Moldovei a fost nevoit sa plătească ramurii feminine a familiei Losonczi câteva sute de florini drept despăgubire, un nou act de donatie regească fiind întocmit la 1503 pentru a atesta închiderea disputei legale [3].
Castelan (pârcălab) al cetății era la 1498 un oarecare Bernaldinus, posibil unul și același cu Bernard Vernes, menționat și acesta ca și familiar și castelan al lui Ștefan cel Mare. La 1500 știm că era castelan Petru care intermediază la această dată cumpărarea de către Ștefan și moștenitorul său ales Bogdan cel Orb a 5 sate de la nobilii din familia Bánffy.
Extinderea relativ importantă a domeniului înspre Lăpuș are loc în timpul lui Bogdan cel Orb și nu trece fără noi procese din partea altor familii nobiliare care considerau că au drepturi reziduale de moștenire asupra pământurilor respective. Dincolo, însă de evoluția frontierelor și al numărului de sate, greu de urmărit astăzi din lipsa unor documente vitale și subiect de dezbatere între istorici, aceste cumpărari în Transilvania ale principilor moldoveni atrag atenția asupra unui aspect important. Legal aceștia nu ar fi avut dreptul de a-și extinde domeniul dacă nu ar fi fost considerați împământeniți, deci nobili ai regatului cu toate drepturile și obligațiile acestui statut. Un alt detaliu important în legătură cu posesiunile transilvănene este transmiterea acestora. În mod normal numai achizițiile urmau calea moștenirii nu și donațiile care aveau caracter viager. După A. Rusu trebuie deci luată în calcul posibilitatea dobândirii în timp de către moldoveni a unor privilegii suplimentare.
Cert este ca stăpânirea cetății și a domeniilor se perpetuează de la Ștefan cel Mare la fiii săi până la Petru Rareș. Și pentru prima oară Ciceul își îndeplinește efectiv în 1538 rolul de refugiu. Trădat de boieri, cu Moldova ocupată de Soliman Magnificul, Petru se adăpostește cu familia la Ciceu. Urmează cunoscutele eforturi diplomatice pe lângă Poartă pentru redobândirea tronului și în 1541 familia domnească părăsește Ciceul. Pentru cetate sfârșitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544.
Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.

Categoria: Administratie