Actoria nu se face în oglindă

Actoria nu se face în oglindă

MIRCEA DIACONU: Eu sunt actor român, eu joc români, ăsta e motivul pentru care în ficare an mă întîlnescu cu sute de români. Trebuie să cunosc acest popor al meu, altfel jucăm faţade, nu jucăm roluri credibile. Actoria nu se face în oglindă, nu poţi juca vieţi de suprafaţă, actoria, aia reală, e profunzime. Meseria asta a mea e o chestiune destul de complicată, include psihologie, sociologie, muzică, filologie, har, talent şi multă muncă

 

Aşa cum era de aşteptat, Mircea Diaconu a vorbit la Bistriţa  şi despre cinematografia din România de după dispariţia celor mai mulţi actori din generaţia de aur:  “Faptul că luăm premii nu înseamnă nimic. Absolut nimic. Artă, de orice fel, fără receptor nu există. Cine rezistă în cinematografie sunt marile pieţe. Trebuie să ai câteva sute de milioane de spectatori ca să fii cineva în cinematografie. Contează să ai piaţă. Acolo e America, America Latină, China, Rusia, India. Europa e o piaţă uriaşă. Suntem 500 de milioane de locuitori, SUA are 230 de milioane. Suntem dublu ca America, dar ei ne bat de dimineaţa până seară. Trebuie să gândim Europa ca o piaţă unică nu numai digitală, energetică, ci şi consum artă. Dacă eu produc un film să se poată difuza peste tot. Opoziţia principală vine din partea difuzorilor de film, care nu vor să rişte, se tem de necunoscutul acesta. Cinematografia română nu a înţeles că produci o marfă, îţi trebuie un magazin unde să vinzi. Au lăsat să moară cinematografia”, a punctat  Mircea Diaconu.

 

Îşi doreşte o ofensivă culturală asupra Europei!

 

“Dacă am avea cap, ar trebui să facem o ofensivă culturală asupra Europei. În cea mai mare parte, oamenii cred despre noi că suntem nişte hoţi, pungaşi, ţigani, dăm în cap, cerşim. Ăştia suntem. Dacă vrei să spui că nu e aşa trebuie să trimiţi altceva, nu să protestezi de ce a zis asta despre tine”.     “Avem frâna de mână trasă”   Mircea Diaconu susţine că nu ştim să ne vindem brandurile culturale.  “Noi gemem de branduri dar nu sunt branduri. Ca să fie brand trebuie să fie recunoscut şi să protejat. Dacia nu e brand românesc. Este Renault. A fost o bună afacere făcută de noi. Aşa cum trebuia să facă şi Aro. E plină lumea de Aro-uri care încă merg, iar piesele de schimb le fac chinezii. Fabrica Aro ar fi trăit şi azi numai din piese de schimb. Branduri culturale avem în sine, dar nu ca public. Dacă îi iei pe amărâţii ăia de căluşari din Pădureni, de la moşi de 80 de ani până la copii de cinci ani, şi îi laşi pe ăia o oră să cânte, i-ai spart!  Avem atâtea. Ca să fie banduri trebuie să ştii să le vinzi, să le arăţi. Aşa cum spune Filantropica, mâna care nu spune o poveste nu primeşte nimic. Despre poveste e vorba. Vezi o râpă, are o poveste de cazi. Dar când vii cu maşina trebuie să fie afişată povestea, să o citeşti, să te duci ştiind povestea. Am văzut în Spania că trăiesc din poveşti de o rară banalitate. Nu ştim să vindem, nu ne interesează, nu ştiu ce e cu noi. Avem frâna de mână trasă”, a concluzionat Mirea Diaconu

Categoria: EVENIMENT