31 martie 1241: Tătării trec prin foc și sabie orașul minier Rodna

31 martie 1241: Tătării trec prin foc și sabie orașul minier Rodna

În 31 martie 1241, o armată a mongolilor pustiește Țara Bârsei/Burzenland/Barcaság și, se pare, cuceresc și Brașovul/Kronstadt/Brassó.

Tot în 31 martie 1241, o altă armată mongolă pustiește și orașul minier Rodna Veche/Rodna/Alt-Rodna, Altrodenau/Radnabánya, Óradna, pe atunci majoritar săsesc.

Oastea condusă de Pósa, voievodul Transilvaniei, a fost înfrântă în Duminica Paștelui, adică 31 martie 1241, undeva în Ţara Bârsei.

În același timp, oastea lui Kadan trebuie să fi trecut Carpaţii prin pasul Tihuţa. Coloniștii sași din apropiatul oraș minier Rodna au rezistat eroic la început și au și respins atacul în munţi, pentru că „erau oameni războinici și nu duceau lipsă nici de arme”.

Însă mongolii au revenit mai târziu și, pe 31 martie, au reușit să-i ia prin surprindere pe sași, care tocmai își sărbătoreau victoria, dar și așa au reușit să-i biruie doar după o luptă înverșunată.

Supravieţuitorii s-au predat și dintre ei, conform obiceiului mongol, au fost imediat „recrutaţi” în oastea mongolă comitele Aristald și șase sute de ostași ai săi, a căror bună cunoaștere a locurilor le-a adus mari servicii mongolilor.

Scurt istoric al invaziei

În anul 1235, urmașii lui Ginghis Han, cuceritorul lumii, și alţi conducători de seamă al Marelui Imperiu Mongol s-au adunat la Karakorum, în Mongolia, pentru a ţine sfat sub conducerea marelui han Ögedei(altreilea fiu al lui Ginghis Han).

Această adunare, numită kurultai, a decis ca oștile mongole să atace popoarele Europei Centrale și de Est. Armata, aflată sub conducerea lui Batu Khan, nepotul lui Ginghis Han, era una dintre cele mai mari din lume în epoca respectivă și, probabil, cea mai bine dotată, dar cu siguranţă era cea mai experimentată și mai disciplinată.

Una din cele mai importante ţinte ale atacului o constituia regatul maghiar: marele han era în mod clar supărat din cauză că regele Béla al IV-lea, care se intitula și rege al Cumaniei, își extinsese puterea asupra cumanilor care locuiau în colţul cel mai occidental al stepei, iar Ögedei îi considera pe aceștia, conform „legilor” stepei, un popor învins și prin urmare supuși mongolilor, nu maghiarilor.

În anul 1236, oștile Marelui Imperiu Mongol atacă Țara bulgarilor care trăiau pe cursul superior al Volgăi, precum și ţinuturile de pe cursul inferior al fluviului, unde trăia o populaţie amestecată de alani și turci-kipceac, iar spre sfârșitul anului 1240 mongolii se pregăteau deja să atace Kievul, capitala de odinioară a Rusiei Kievene.

Soliile care ceruseră supunerea regatului maghiar rămăseseră fără răspuns, nu încăpea îndoială că regele Béla al IV-lea urma să aleagă rezistenţa în faţa mongolilor. Suveranul maghiar nu s-a speriat de ameninţare, dimpotrivă, în anul 1239 a acceptat supunerea hanului Koten, cel mai important conducător al cumanilor care trăiau în ţinutul Niprului, care, după aceasta, a avut voie să se mute în Ungaria, împreună cu poporul său.

După cucerirea Kievului, mongolii pornesc spre Ungaria. În iarna anului 1240-1241, oastea lui Batu, formând un cerc de vânătoare din corpuri de armată alăturate, și-a continuat înaintarea spe vest, ocupând rând pe rând orașele principale ale cnezatului Halici-Volânia, inclusiv capitala Vladimir.

La Halici, comandantul suprem mongol și-a împărţit armata în cinci armate mai mici, și și-a fixat drept scop nici mai mult, nici mai puţin, decât să împresoare Bazinul Carpatic.

Batu i-a trimis pe Kadan, Buri și Budjek în ţinuturile la de la est și sud de Carpaţi, pe teritoriul de azi Valahiei și Moldovei, să distrugă Cumania aflată sub suzeranitate maghiară, inclusiv centrul său spiritual, episcopia cumană de Milcov. Orda, fratele lui Batu, a devenit comandantul oștii ce se îndrepta spre Polonia, în timp ce Batu însuși a încercat să intre în Ungaria prin Pasul Vereţk/Vereckei-hágó.

Primirea, în ajunul invaziei mongole, a hanului cuman Koten, care fugea din calea mongolilor, a creat mari tensiuni în Ungaria. Dușmănia dintre unguri și cumani s-a acutizat până într-atât, încât la începutul lui 1241 Béla al IV-lea l-a pus sub pază pe Koten, care venise la sfat la Óbuda, și odată cu el și pe familia lui și pe oamenii săi de vază.

În orice caz, mulţimea din Óbuda a luat cu asalt palatul din oraș în care era găzduit hanul cuman Koten. Deși cumanii s-au apărat cu îndârjire, nu au putut face faţă superiorităţii numerice a atacatorilor.

Poate că această întâmplare poate fi considerată una din cele mai mari greșeli ale lui Béla al IV-lea premergătoare invaziei mongolilor. Suveranul nu a putut să rămână credincios jurământului său și să-și apere principalul aliat, pe Koten. Aceasta poate fi considerată și o mare eroare tactică, pentru că a redus simţitor șansele de a rezista în faţa dușmanului.

Forţele principale ale regelui Béla al IV-lea au suferit o înfrângere hotărâtoare lângă râul Sajó, pe 13 aprilie 1241 din partea armatei invadatorilor mongoli, condusă de hanul Batu, un exemplu clasic al unei bătălii prost purtate după niște pregătiri necorespunzătoare din partea maghiarilor.

Liga Transilvania Democrată

sursa fotografii,
http://art-historia.blogspot.com/…/invazia-mongola-din-1241…

Categoria: EVENIMENT