15 vieți…o poveste cu nod în gât

15 vieți…o poveste cu nod în gât

Deputatul Daniel Suciu nu uită că a lucrat în presă! Şi bine face, pentru că dincolo de politică, el scrie adevărate reportaje. Citiţi un alt articol dintre acestea, scris după ce a ajuns în satul Tărpiu.

Rar, dar rar mi se întâmplă să rămân fără cuvinte. Știu, am o funcție care ar impune o anumită conduită publică, de cele mai multe ori impusă sau sugerată de alții, dar prefer să scriu în continuare despre oameni. Nu le caut poveștile, dar continui să cred că trecem pe lângă oameni de cele mai multe ori fără să știm ce comori ascund. Și dau peste vieți de roman. Mie îmi place să vi le spun și vouă. Astăzi e ceva special. Așadar…

Cuscra veselă

Nepos. Știu de o familie cu 12 sau 13 copii, din campania trecută și mi-am zis cu Gusti Danci să le facem o vizită. Tanti Dorina ne primește veselă, vorbind tare la telefon cu o rudă. Când ne pregătim să ne minunăm de cei 12 copii ai ei,zâmbește larg și zice că am greșit. Nu venirăm bine. “Mereți în Tărpiu, la cuscra Aurica. Ea are 15. Ce 15? Copii domnule”. Ne urcăm în mașină și către Tărpiu.

22 cu 15

În Cepari, drum în lucru, în fața noastră se pune indicator cu drum închis. Ocoliți. Ocolim pe câmpuri, pe un drum îngust, combină în fată. Iar blocați. Ne dăm la o parte și îmi zic că sigur e ceva special cu oamenii la care mergem. Și așa și e….Aurica și Ștefan Scurtu. Nu au 50 de ani. Dar sunt cei mai bogați și încercați oameni pe care i-am cunoscut. Vasile (28), Ștefan (26), Viorica (24), George (22), Rebeca (19), Dumitru (17), Lidia (16), Dani (14), Marta (12), Samuel (10), Naomi (8), gemenii Iosif și David (6), Darius (4) și Fineas (3). Ei sunt cei 15 copii ai unei familii care și-au construit casa vânzându-și bucătile de pământ și porcii din Parva ca să aibă un cămin. Unul căruia azi i-am trecut pragul. Lună și bec înauntru. Mașina de spălat merge încontinuu, gemenii și cei doi mici dorm, ceilalți 4 fac ochii mari. Cum de suntem la ei, cum de i-am căutat. Sfioși și frumoși, cuminți de parcă îți vine să îi îmbrățișezi mereu. Văcuța fără nume, dar botezată de Dani “Florica” le dă laptele pe care îl adoră. Sunt lăptoși, vorba Auricăi. Toți cei care sunt de școală merg zilnic, îi duce Ștefan cu mașina ce abia se mai ține pe roți. Dar îi duce și îi aduce. Papuci li se ia cu bățul, că e greu de dus toți la probat. Dacă nu e bun la unul, e la celălalt. Marta e pe-a șaptea și a terminat cu 9,16. Vrea să știe. Primii 4 sunt căsătoriți și au rostul lor, ceilalți acolo. Și pentru că întotdeauna e ceva trist, este și aici. Gemenii, cărora nimeni nu le-a dat nicio șansă la naștere, sunt bolnavi. Rău. Dar mereu sunt cu mama, sunt duși periodic la medic. Diagnosticele lor te lasă cu un nod în gât. Dar sunt împreună cu frații și surorile lor. Și cum a vrea Cel de Sus. Nicio secundă nu s-a pus problema să fie lăsați în vreo instituție. Am mâncat toți câte o napolitană și am gustat laptele lor. Și ne-am întristat și ne-am bucurat pe rând. Dacă vă întrebați ce înseamnă 22 cu 15, primul număr e cel al sarcinilor Auricăi, iar al doilea al celor ce azi au reușit să aibă căminul lor la intrarea unui sat. Cu vedere la groapa de gunoi.

Ce urmează? Cred că încă nu știu exact, dar până de Crăciun cred că putem, împreună cu cei cărora le plac oamenii, să le facem două camere în pod. Că dorm toți în aceeași cameră. Sunt convins că, fără să judecăm, fără să acuzăm, putem să ajutăm. Poate că sunt subiectiv, că am găsit un Dani și gemeni, dar această poveste m-a impresionat profund. M-am pornit spre oraș, dar am oprit. Nu văzusem florile de la intrare. Ca să fie frumos la noi, deși nu prea vine lume pe aici…mi-a zis Ștefan tatăl. Până de Crăciun…!

Categoria: REPORTAJ